Dupa o incursiune in frumosul oras Bucuresti, pe care l-am savurat de dupa termopanul ferestrei mele timp de o saptamana la finalul sejurului de la mare, m-am intors acolo unde apa invadeaza incet-incet uscatul pentru un concert Moby, la Navodari. Aflat in prezenta unui grup de 3 persoane, am trecut peste acest ultim weekend din concediul meu cu zambetul larg.
Am ajuns in “resort” pe la ora 13 si in loc sa cautam cazare, precum oamenii intregi la minte, am ales drumul plajei, unde ei s-au asezat pe sezlonguri la soare precum focile pe bolovani, absorbind precum sugativele soarele de care eu m-am ascuns, dupa ce m-am ars strasnic la inceputul concediului, sub o umbrela imensa. Ziua a trecut, iar spre seara am plecat si noi in cautarea unei camere, pe care nu am gasit-o. Navodari – ocupat 100%.
Moby a cantat tare si bine, ne-a lovit numai cu hituri. Am sarit, dansat, cantat si lacrimat in prima jumatate a concertului, iar la 3 si jumatate am luat drumul cazarii – un Audi A6, cel in care am sosit. Am dus scaunele cat mai in fata, pentru ca le-am impartit cu cineva, si le-am lasat la maximum pe spate, pana cand au atins bancheta. Am folosit tetiera pe post de suport de perna, pe care am confectionat-o din rucsac, prosoape, tricouri, pantaloni si ce-am mai gasit prin gospodarie.
L-am asteptat ceva vreme si tare ma mai bucur de el. Am facut o escala pe la mare, in statiunea aproape balneo-climaterica Jupiter, ce are o medie de varsta de 50 de ani, probabil. M-am izbit de chelnerii afurisiti sau incompetenti, de cameristele care nu au auzit de aspirator, preturile exorbitante de pe litoral, fundul apei plin de bolovani la tarm si tot asa.
Am fost bucuros sa descopar langa plaja o terasa a unor frati moldoveni din Galati, unde am mancat cele mai faine gogosi si am ascultat cea mai tare muzica din Jupiter – rock clasic. In rest, plaje neamenajate cu stavilopozi si bolovani in loc de nisip.
M-am bucurat nespus sa ajung inapoi la Bucuresti, in grota mea confortabila, la adapostul aerului conditionat si a muzicii chillout, cu un motan ce maraie pe langa mine si cu un set nou de cani. Ce pot cere mai mult? :)
Am salivat cu gandul la microfonul acesta superb, pe care-l am acum in fata, timp de 3 saptamani si in sfarsit l-am atins cu emotiile specifice concediului abia incheiat. Cu mana tremuranda am deschis usa de la intrare, mi-am intampinat colegul de weekend (Ciprian Dinu), am vazut softul de emisie, care uneori ne mai da batai de cap, dar pe care-l iubim asa cum e caci e de-al nostru… Mi-am salutat colegul de la stiri (George Mihalcea) si m-am asezat pe scaun.
Crede-ma ca dupa o luna de pauza te iau emotiile in prima ora de emisiune. Ai impresia ca butoanele au fost schimbate, ca sunetul e cu totul altul, ca vocea ta nu mai este a ta, te ia teama ca poti gafa tehnic la stiri, nu imi puteam da seama cum sa abordez publicul care ma asculta… Cam asta se intampla daca iei o pauza prea lunga.
Concediul acesta a fost de departe cel mai reuşit de până acum chiar dacă nu am plecat la mare, la munte sau în afara ţării. Cea mai mare parte a perioadei am petrecut-o la bacău cu părinţii într-un oraş căzut parcă în paragină plin de aceleaşi ţărănisme de care am fugit cu ani în urmă. Am vizionat,spre exemplu, un film la cinematograful abia deschis în mall-ul de aici. Am observat cum nimic de acum 7 ani nu s-a schimbat în mentalitate. Desigur, excepţiile există,dar regula generală este aceeaşi: vorbe de duh si inteligente adresate între rândurile sălii de film, râsete isterice la glume de autobaza rostite cu nonşalanţă în gura mare, picioare postate ostentativ pe scaunul din faţă… Oraşul bacău încă nu este pregătit de un salt calitativ. A rămas la acelaşi stadiu. Păcat mare de excepţiile de care am amintit la începutul articolului. Eu măcar sunt un pasager pe aici care cu siguranţă nu se va întoarce pt a se stabili acolo unde ţărănismul este încă adorat. Scuzaţi articolul fără paragraf,prost aşezat, fără foto si cu diacritice puse aiurea. Am scris de pe tel.
In sfarsit, unul dintre oamenii pe care i-ati auzit la Guerrilla mai peste tot in grila vara aceasta a luat concediu! Dupa o luna de matinale cu trezirea la 5 dimineata si inca 2 saptamani de Logout de la 17, a sosit si vremea mea.
Partea nasoala e ca nu am simtit deloc prezenta verii din cauza stresului generat de criza aceasta idioata, care a lovit din plin piata media, deci si pe noi, dar anul trece peste cateva luni si sper ca odata cu luna ianuarie sa vina si timpuri mai bune.
Astazi dimineata am adormit in masina ce m-a dus la radio. Acolo am sforait pe jos intre 6 si 7, ca apoi sa adorm sporadic in prima ora de emisie. Cu alte cuvinte, iar aici ma refer la ultimele 3 zile, am fost o epava. Am avut momente cand pe radio spuneam ca ma aflu la o alta emisiune decat la cea pentru care ma trezisem…
Dezintoxicarea de internet a fost precum o gura de aer. Timp de aproape o saptamana am uitat ce inseamna cuvintele monitor, tastatura, mouse, blog. Absenta de la radio, si implicit cea de la agentia de publicitate, mi-au servit drept cooler pentru neuroni.
Acum m-am intors, si odata cu mine si acest Umblu liber. Nu prea am ce sa va povestesc din saptamana de concediu de care am avut parte intrucat nu au existat evenimente notabile, pe langa plictisitoarea investire a guvernului Boc, de care sunt sigur ca v-ati saturat deja.
Nu am crezut niciodata ca intestinul gros al porcului poate avea un gust atat de bun. De asemenea nu cred ca exista in zona Europei un popor mai dezinhibat in privinta meniului. Savuram cu o placere aproape orgasmica soricele, pielea folosita drept asternut de porc in cocina plina de propriul rahat, si suntem in stare sa citeste mai mult »
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Dupa o incursiune in frumosul oras Bucuresti, pe care l-am savurat de dupa termopanul ferestrei mele timp de o saptamana la finalul sejurului de la mare, m-am intors acolo unde apa invadeaza incet-incet uscatul pentru un concert Moby, la Navodari. Aflat in prezenta unui grup de 3 persoane, am trecut peste acest ultim weekend din concediul meu cu zambetul larg.
