Umblu Liber | Petru

Sa nu credeti ca e usor sa faci emisiune doar in timpul weekendurilor. Nu e deloc usor sa te trezesti in timpul saptamanii la ora 11, sa privesti casa in care esti singur si sa te gandesti ce Doamne iarta-ma poti face pentru a-ti alunga plictiseala. Zi de zi aveam aceeasi problema. Relaxarea deplina devenise rutina pentru care toti amicii si prietenii ma invidiau neinelegand ca relaxarea aceasta continua reprezenta pentru mine o adevarata colivie compusa din gratii de plus si balansoar Relaxa.

Asa ca, in sfarsit, dupa 4 ani aproape, am intins antenele pentru a iesi din stadiul de “casnica”. Initial un coleg mi-a propus munca de copywriter, dar l-am refuzat pe motiv ca nu am o imaginatie atat de bogata pentru a scoate texte si idei la comanda. Totul ok pana aici, pana cand altcineva mi-a propus exact acelasi lucru 2 luni mai tarziu. Clar acesta este un semn si trebuie sa merg pe fir sa vad ce iese. Am acceptat, iar acum sunt la al doilea job, stau pe messenger, scriu un articol pe blog, pentru ca aceasta ar fi o zi mai relaxata, perfecta pentru statutul de prima zi de munca pentru un novice, care nu a mai facut asa ceva in viata lui.

Desigur, am facut cunostinta cu multi oameni si nu am retinut nici un nume, am ras stingher la bucatarie, cand toata echipa abia ajungea la birou, intr-un colt mai indepartat, intr-o pozitie care parea confortabila, dar pe care o foloseam ca sa par relaxat. Stii cum e prima zi intr-un colectiv nou. Si ca sa vina colac, nu de salvare, peste pupaza, lucrez dupa 11 ani de Windows pe un Mac. Reinventarea rotii. Shift-stanga este mai mic si sunt tentat sa apas pe ` , CTRL-ul este o tasta cu marul muscat, eva din pacate nu e pe aici, nu am HOME sau END, ori nu le gasesc eu. Nu am idee cum sa navighez prin programele deschise… Romantic. Mi s-a spus ca am un noroc fabulos ca am mouse, ca Mac-urile nu au asa ceva in mod normal, dar pentru userii care sunt la terapie intensiva dupa ani de Windows, a fost creata aceasta facilitate cu mouse conectat prin usb la tastatura, ca e si ei oameni. Programul vechi de lucru: luni-vineri->lene extinsa si dusa la extrema; sambata-duminica->12:00-16:00 program la radio. Program nou: luni-vineri-> 10:00-18:00 agentie de publicitate; sambata-duminica->12:00-16:00 program la radio. Desigur, nu e ceva batut in cuie pentru ca ma vei mai auzi la radio si in timpul saptamanii, cand va trebui inlocuit vreun coleg, si cred ca acesta este principalul avantaj – flexibilitatea programului de lucru – cel secundar fiind pozitia biroului – o statie de 41 de Piata Presei Libere. Salut Oana, sefa mea de departament, care citeste regulat blogul acesta!

Ca o incheiere, aduc la cunostinta maselor o situatie petrecuta la final de concediu la Bacau vineri. Am cumparat pentru ai mei 300 de euro de la o banca – fix 1095 de lei. Am dat 1100 de lei si am asteptat in schimb 300 de euro si 5 lei rest, dar donsoara mi-a dat 300 de euro si 900 de lei rest pe motiv ca i-am dat prea multi bani. Nedumerit am incercat sa-mi amintesc momentul numararii banilor la coada. Aveam in portofel fix 1100 de lei, dar poate oi fi eu dus cu pluta, ceea ce nu e deloc exclus, ba chiar foarte probabil spre sigur. Am luat restul rasufland usurat ca femeia mi l-a dat si ca nu a fugit cu banii. Toata ziua am incercat sa-mi amintesc foarte clar de unde au aparut banii aia. Sunt ai bancii ori ai mei? Parintii nici ei nu stiau, asa ca am luat suma clandestina si am pornit spre banca, unde aceeasi duduie servea oameni la ghiseu. Cand mi-a venit randul, putin jenat de situatie si suspicios in privinta veridicitatii momentului, i-am spus ca am o suma in portofel pe care nu o pot justifica si ca aceasta ar putea fi a bancii. I-am explicat situatia, dar nu i-am spus suma. “Numarati banii pe care ii aveti in Casa si comparati cu ce aveti in Soft. Daca suma care va iesi in minus este cea pe care o am eu la mine, situatia este clara”. Femeia amuzata de situatie, mult prea bazata pe corectitudinea si atentia ei, a facut ce i-am spus ca apoi, la apasarea tastei “=”, sa se inroseasca puternic si sa lacrimeze cu mainile puse pe obraji. “Am in minus 891 de lei!”, a exclamat ea. “Eu am 900 in portofel. Sunt banii dumneavoastra.”, am adaugat eu amuzat de reactia ei. “De ce v-ati mai intors? E o suma frumusica. Sunt uimita ca ati mai venit cu ea inapoi!”, surprinsa a spus. Unii ar spune ca am fost fraier, ca banca oricum castiga de pe urma naivitatii oamenilor si ca as fi putut dona banii unei manastiri din creierii muntilor, dar sa zicem ca desi mi-ar fi prins bine suma respectiva, nu m-as fi simtit bine cu bani care nu-mi apartin.

Tags: concediu, serviciu, work

Cred ca mahmureala de dupa concediu poate fi pusa la socoteala. Ma simt ca dupa 3 zile de baute exagerate. Am fost plecat 2 saptamani in ceea ce pentru mine e destul de strain, adica in concediu. M-am distrat, relaxat si bronzat. Sa o luam pas cu pas, din loc in loc, sarind peste unii ca sa nu devina articolul plictisitor.

Nu am ajuns bine la Bacau, unde locuiesc ai mei, ca am si plecat spre Constanta la volanul masinii tatalui meu. Sunt incepator, iar uimirea nu mi-a fost deloc mica atunci cand a acceptat la a 2a implorare sa mi-o incredinteze pentru aproximativ 900 de km in total. Mi-am luat viitoarea sotie (toamna viitoare incatusez inelarul), prezenta aici in format jpg, si i-am pus harta in brate la ora 4:30 dimineata, carnetul in buzunarul meu si actele masinii undeva prin…masina. Drumul a fost unul foarte bun pana la Ramnicu Sarat (E85), un asfalt ca-n palma fara nici o denivelare deranjanta, dar de acolo am umplut putin cu carne congelatoarele actualului ministru al transporturilor dar si pe cele ale fostilor pentru asfaltul carpit la fiecare 30 de metri. Ruta a fost urmatoarea: Bacau – Rm Sarat – Ianca – Harsova – Constanta. Masina este una cu un an vechime (Opel Astra Classic), iar asta inseamna ca nu as fi putut invoca nici o scuza pentru evenimentele nefericite, care ar fi putut aparea pe drum.

La Constanta am reeditat episodul cu “Petru pierdut in fata Intercontinentalului din Bucuresti”, reusind sa ma pierd pana la destinatia reprezentata in acest episod de casa unei distinse doamne. Am ajuns, in cele din urma. Conditii excelente: garaj pentru masina si o distanta de max 5 minute pana la Mamaia. Cred ca ti-ai dat seama pe unde mi-am facut veacul o saptamana. Plaja semi-pustie, semi-murdara (foto) si o apa foarte curata. Terasele goale au fost un adevarat deliciu al linistii, iar plaja pe nisipul careia puteai alege aproape orice loc pentru cearceaf, a fost o reala binecuvantare.

Pentru ca discutam aici despre litoralul ROMANESC, simt nevoia sa va relatez strategia pe care am pus-o la cale cu consoarta privind plaja. E destul de nasol sa mergi doar cu o persoana pentru ca cearceaful tau poate deveni sursa de venit a “liber-profesionistilor”. Planul a fost urmatorul: dupa ce am parasit masina in parcare, am plasat portofelul cu bani, acte personale, actele masinii si toate cele + cheia, intr-o punguta; pe plaja o “scapam” si asezam apoi peste ea cearceaful, iar deasupra acestuia (unde se afla dedesubt punguta) arucam “la intamplare” un prosop. In masina mi-a fost teama sa le las pentru ca in timpul verii am tot auzit de autoturisme sparte si am mers pe ideea ca al meu poate fi unul dintre ele.

De retinut GPS-ul divin pe care l-am avut la dispozitie. Ne-am pierdut prin oras cu masina de nenumarate ori, dar de fiecare data (!!!) ne-am trezit in fata la City Park Mall. DE FIECARE DATA! Orbecaind prin oras cautand un reper, ajungeam in fata acestuia, sa-i dea Dumnezeu sanatate!

Am mers cu masina in spiritul legii, nu am depasit viteza legala, decat pe alocuri, si am parcat doar unde am avut voie. Politia in Mamaia chiar isi face datoria, iar eu chiar nu aveam nevoie de amenda, amenda pe care mi-am luat-o in ultima zi, pentru parcare neregulamentara. M-am intors de la plaja si am constatat existenta unui blocaj pe roata stanga-fata. Parcasem pe iarba din fata unui hotel precum un cocalar nenorocit cu lant de bicicleta din aur la gat, desi in jur aveam multe locuri regulamentare libere.

Politistul: (rade) De ce domnule ati parcat tocmai aici? Iata ce de locuri in jur…
Eu: (rad amar) De tamp ce sunt domnule politist. Nu am explicatie. Cred ca planetele s-au aliniat prost astazi ca nu pot justifica o asemenea prostie. Sunt in ultima zi la mare, pana acum am respectat indeaproape codul rutier, dar acum am dat-o in bara intr-un mod lamentabil. Nu am explicatie. Sunt de vina, recunosc fapta si o regret.
P: Va inteleg. La fiecare inceput de an trebuie si eu sa incasez o amenda de orice fel. Din pacate totusi, nu va pot lasa sa scapati pentru ca sunteti inregistrat cu aceasta abatere si ma vad nevoit sa va sanctionez. Va dau amenda minima de 200 de lei si va recomand sa o platiti in max 48 de ore pentru a da doar 100.

Imagineaza-ti ca am asteptat o ora pana la aceasta scena, in masina cu motorul pornit si aerul conditionat dat la maximum, injurand la fiecare 5 minute in telefon cu firma care trebuia sa vina pentru deblocare. Paguba totala: 150 de lei. Ar mai fi de mentionat cele aproximativ 28 de nunti la care am fost martor intr-un singur loc, iar constantenii stiu despre ce vorbesc acum – Casinoul de langa Autoritatea Navala. Aproximativ 28 de alaiuri cu 28 de acordeoane toate cantand in legile lor intr-un singur loc.

A urmat drumul spre casa si sederea in orasul de pe Bistrita, care a culminat cu o vizita la o manastire de langa Bacau, unde am facut si fotografia din stanga. Desigur, nu a lipsit telefonul de la Dobro, care nu a sunat sub apa cum am spus intr-un post anterior, din motiv ca nu eram la mare in acel moment. Buna ziua si bine v-am gasit dragii mei, reintru in paine si ne putem intalni pe messenger, blog dar si pe radio saptamana viitoare la Chillau si sambata la Siesta Weekend. Am impresia ca am uitat cateva detalii picante…

Tags: concediu, mare, relaxare

Inca 7 zile pana la concediu!!! Doar la asta ma gandesc din momentul trezirii si pana la culcare undeva spre dimineata. Ma asteapta marea, orasul natal si masina tatalui meu gata sa fie forjata pe drumul Bacau – Constanta, drum pe care nu-l stiu deloc, dar pe care vreau sa-l strabat la prima vedere fara nici o greseala.

In urma cu 3 zile am aflat de accidentul unei prietene din liceu, care in drum spre mare s-a rasturnat cu masina de a facut-o de comanda 100% . Viteza 100 km/h, drum cu 2 benzi pe sens, conditii ideale de vizibilitate si drum, dar inteligenta minima. Soferita s-a aplecat la aceasta viteza pentru a lua geanta aflata sub scaunul din dreapta, tragand probabil din greseala volanul spre dreapta, ca doar nu mergea cu o Dacia 1310. Rezultatul – fractura de coloana, dar nu foarte grava.

Si spuneam ca ma asteapta un concediu cu 6 zile la mare, cazare la o casa din apropierea plajei, si cand spun plaja nu ma refer la aceea clasica neincapatoare, plina de oameni de tot felul, ci la una populata de localnici.  Dobro, daca vrei sa ma gasesti, telefonul va suna undeva sub apa, ca e Nokia si are sanse mari sa reziste macar 2 secunde acolo. (foto: morgana-girl.blogspot.com)

Tags: concediu