Cand porti o dezbatere, daca ti-o asumi, o privesti cu detasare si incerci sa-ti argumentezi pozitia. Totul se intampla la rece, o confruntare a ideilor fara implicatii emotionale. Imediat ce sunt implicate sentimentele, dezbaterea se transforma intr-o lupta care depaseste ideile aflate in discutie.
Un subiect care agita este cel al religiei, iar mie imi place la nebunie sa discut pe tema asta. De multe ori am fost lasat fara argumente printr-o simpla fraza de teologi, preoti, instigat la argumentare neincetata de alti teologi, preoti si oameni de rand. Am privit intotdeauna cu detasare curios fiind pana unde poate merge dezbaterea, ce idei mai pot aparea etc. In ultimii doi ani (sa zicem) nu m-am mai implicat emotional in astfel de discutii si am ales sa le privesc de la distanta, in timp ce interlocutorii (majoritatea) se umflau in pene si aruncau cu sageti.
In acest mod, nu pot fi ofensat. Credinta mea gnostica nu poate fi injosita in nici un fel de cei care ar incerca sa o atace, pentru ca acela ar fi punctul lor de vedere si l-as respecta fara a mi-l afecta pe al meu. Colegii de la radio, aproape in fiecare marti la sedinta, arunca remarci amuzante, glumite mai mult sau mai putin bune, care aduc “atingere” Crezului meu. Uneori zambesc si deseori rad in hohote alaturi de ei. Din topul glumetilor ii amintesc pe Dobrovolschi si Ciuclaire.
Am experimentat astazi un sentiment eliberator cum nu am mai avut demult. In timp te atasezi de lucruri si oameni, iar acum vreau sa scriu despre cei din urma pentru ca relatiile cu ei presupun adevarate negocieri uneori si o comunicare intensa si foarte clara pentru a nu derapa.
Ca ne agatam unii de altii nu reprezinta nici o noutate, si ca uneori taiem “legaturile” pentru a ne elibera putin, de asemenea, este cat se poate de normal. Mai greu este atunci cand cel de care doresti sa te detasezi, nu intelege asta ori intelege dar nu este de acord, fapt care va duce la discutii care pot degenera. E pacat.
Atunci cand amesteci afacerile, ca sunt la figurat sau la propriu, cu familia sau prietenii apropiati, scrii o reteta pentru dezastru, pentru ca la un moment dat cele doua relatii, de prietenie si “afaceri”, vor intra in coliziune, daca una dintre ele va intampina hopuri. Intr-o astfel de situatie eu m-as aseza la aceeasi masa cu persoana in cauza si i-as spune cat se poate de clar care-mi este pozitia si ce aleg intre relatia profesionala si cea personala, daca prefer sa-mi ramana prieten si nu asociat sau invers. De fiecare data am pretuit prietenia mai mult.
Pentru a evolua spiritual, trebuie sa inveti sa te detasezi de lucrurile si/sau persoanele de care te simti dependent. Imagineaza-ti fiecare relatie de dependenta asemenea unei franghii. Esti legat de un prieten, de iubita, de job, de un hobby. Toate aceste franghii iti limiteaza drastic libertatea de miscare/gandire.
Ideal ar fi sa nu fii atasat de nimic, dar acest lucru e aproape imposibil. Optim pentru conditia umana ar fi sa gasesti un echilibru, sa alegi sa nu fii dependent de ceva, dar nici sa renunti la acel ceva, ori cineva, dar sa fii in stare sa-l abandonezi imediat ce observi ca nu te mai reprezinta. citeste mai mult »
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Cand porti o dezbatere, daca ti-o asumi, o privesti cu detasare si incerci sa-ti argumentezi pozitia. Totul se intampla la rece, o confruntare a ideilor fara implicatii emotionale. Imediat ce sunt implicate sentimentele, dezbaterea se transforma intr-o lupta care depaseste ideile aflate in discutie.
