De mai bine de doi ani in fiecare dimineata de weekend deschid ochii dupa ora 9:30, dar astazi am rupt ritmul cu un alt ritm – trezirea la 7:20. Ii multumesc Ileanei pentru ca mi-a deschis calea catre Tai Chi, un stil de arte martiale vechi de mai bine de 1500 de ani, cu miscari foarte lente, adaptat pentru a relaxa corpul si mintea. Din pacate nu stiu mai nimic despre el, dar am fost sa vad la fata locului, desi banuiam la ce sa ma astept.
O sala de sport cu destul de multa lume inauntru, dar atat cat sa existe loc de desfasurare pentru fiecare. Odata inceputa sedinta, a inceput si muzica de relaxare pe fundal, iar o doamna a venit catre grupa de incepatori pentru a ne invata cateva miscari si pozitii.
Un plan de viitor am si nu cred ca ii va conveni viitoarei mele sotii, ori parintilor. Radio-ul ar supravietui fara probleme, iar agentia de publicitate si-ar gasi cu usurinta un nou copywriter, pentru ca la vara, in 2009, vreau sa plec in Tibet.
As pleca din aceasta tara, de pe acest continent, as pleca in cel mai linistit loc, unul care are ce sa ma invete. Ma gandesc de multa vreme la o poposire in Tibet, nu ca o vacanta ci ca o sedere atat cat imi este permis sa stau, la o manastire budista, sa traiesc printre calugari, sa mananc ceea ce ei mananca, sa ma hranesc atunci cand ei o fac, sa invat tehnici de meditatie, sa muncesc in jurul manastirii cot la cot cu ei. Vreau sa le adopt stilul de viata.
Am fost plecat din Bucuresti pentru o saptamana nu cu interes de relaxare ci cu unul de studiu si evaluare. In termeni populari am putea spune “am pus mana pe permisul auto” si sunt mandru de fotografia din el.
O saptamana am stat intr-un oras de care acum ma simt total instrainat, in care nu prea mai am prieteni, pe la rude nu am avut chef sa merg, 7 zile de invatat si una de evaluat. M-au enervat: in primul rand transportul public apartinand familiei Sechelariu. Lent, sta mult in statii (autobuze), fara case de bilete (le poti cumpara de la chioscurile din statii). 2.examenul auto, 3.primii 150 de km cu mine la volan 4.ritmul lent al orasului si spatiul redus pe care-l ocupa.
In sfarsit acasa, intr-un oras inca strain mie fara prea multi prieteni si rude, cu un aer imbacsit, cu un trafic infernal si multi nervi. Ma transform incet incet intr-un om care numeste “casa” un loc bantuit de oameni fara sperante si visuri, inchisi in propria rutina. Ma simt bine aici, iar asta ma sperie.
Vine concertul Vita de Vie joi in Fire si incepand de astazi am inceput sa privesc viata cu alti ochi. Nu e ceea ce pare a fi. Bine v-am gasit dragi pestisori de acvariu.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
De mai bine de doi ani in fiecare dimineata de weekend deschid ochii dupa ora 9:30, dar astazi am rupt ritmul cu un alt ritm – trezirea la 7:20. Ii multumesc Ileanei pentru ca mi-a deschis calea catre Tai Chi, un stil de arte martiale vechi de mai bine de 1500 de ani, cu miscari foarte lente, adaptat pentru a relaxa corpul si mintea. Din pacate nu stiu mai nimic despre el, dar am fost sa vad la fata locului, desi banuiam la ce sa ma astept.
Am fost plecat din Bucuresti pentru o saptamana nu cu interes de relaxare ci cu unul de studiu si evaluare. In termeni populari am putea spune “am pus mana pe permisul auto” si sunt mandru de fotografia din el.
