Oct 20 2011
Captiv
O singura data m-am simtit captiv si a fost ingrozitor. Se intampla in iulie 2002, in timp ce ma aflam la fratele meu, vizitand Franta, un sejur la care visasem 3 ani. Pana atunci, m-am chinuit cu viza de trei ori si de fiecare data Ambasada Frantei mi-a pus obstacole. Imediat ce acestea au fost ridicate, am reusit sa trec granita pretiosului stat, lasand in urma o fata de care ma indragostisem lulea de 5 luni.
Perspectiva unei veri departe de ea nu a fost una care sa ma sperie, stiind ca urma sa ma intorc trei luni mai tarziu, dar imediat ce am simtit din cele cateva cuvinte scrise intr-un email ca ceva nu e in regula acasa, am luat decizia sa ma intorc peste doar doua zile din momentul respectiv. Ma aflam in Franta de 3 saptamani si ma asteptau lucruri extraordinare: Europa Park in Germania, scuba diving, sporturi pe apa etc.
Sa arunci pe fereastra planuri ce au fost facute timp de 4 ani si dupa doar 3 saptamani din 3 luni de sejur, e o nebunie. Mi-am pus toata familia in cap. Nu mai spun de fratele meu, militar de 18 ani acolo, un om destul de rigid. A fost pusa o presiune imensa pe umerii mei, iar eu disperam, nefiind capabil sa fac ceva ce-mi doresc: sa ma intorc urgent in tara! Am reusit, pana la urma, ca in 72 de ore sa ma aflu din nou la Bacau, petrecand 5-6 ore pe drum intre Narbonne si Marseille, trecand prin Avignon, 2 ore in avion pana la Milano, cu escala de alte 2, plus inca 3 ore spre Bucuresti, de unde m-a luat tatal meu si m-a dus la Bacau in 5 ore. In total, aproape 18 ore pe drum, cu toata familia tipand la mine.
