URGENT! Am nevoie sa ii faca 1 injectie/zi tatalui meu intra-muscular pana joi. Rog seriozitate si platesc efortul. Medicul a subliniat ca tratamentul trebuie inceput obligatoriu in seara aceasta. Pacientul se misca greu si de aceea evit deplasarea lui, iar masina este in service dupa ce m-a lasat in drum fara ambreiaj azi-dimineata.
Nu este usor sa stai in casa non-stop si sa depinzi de toata lumea, mai putin de tine. Ieri, de ziua mea, s-au perindat pe aici vreo 6 persoane care m-au ajutat ba cu gatitul, injectiile, mi-au adus filme cat sa vad intr-o viata, ciocolata si cactus drept cadou, diseara vine “blonda”, pe care ati cunoscut-o din articolele lunilor septembrie-octombrie 2010, ca sa imi aspire pentru ca dupa 3 zile de pauza, parul de pisica formeaza un nou covor pe parchet.
Interesanta toata aceasta experienta pentru ca vad prin ea cine-mi este aproape cu adevarat. M-am trezit cu persoane pe care le consideram cel mult “cunostinte” ca-mi sar in ajutor, unele poate numai din politete, dar multe cu toata fiinta. Am avut nevoie de carje, am primit carje. Nu pot face treaba cu ele pt ca sunt prea mari, asa ca am nevoie de altele… Nici nu am scris bine articolul ca am si primit o noua pereche de alt tip. S-a oferit o vecina pe care nici nu o cunosteam, asistenta, sa-mi faca injectiile prescrise de doctor. Am avut nevoie de o mancare calda, s-a oferit Cristina sa-mi gateasca. Nici nu m-as fi gandit sa apelez la ea si ii multumesc pentru ajutor. Lavinia m-a dus la Urgente, unde a stat 3 ore cu mine, imi face piata la nevoie si ma da pe spate cu discutii pe care nu le pot pune aici.
Teoretic as putea da in judecata primaria Capitalei pentru bordura ciobita pe care am calcat stramb si din cauza careia am acum piciorul in gips pentru 2 saptamani (cu ligamente aproape rupte), dar cel mai probabil nu o voi face pentru ca nu am energie de irosit prin tribunale si bani de aruncat.
Trebuie acum sa depind de altii in proportie de cel putin 80%. Ma voi baza pe o vecina si o prietena pentru a-mi face piata la cateva zile. Nu stiu cum voi gati, avand in vedere ca un fel de mancare necesita aproape o ora de stat in picioare in bucatarie… Habar nu am cum sa duc gunoiul ca e greu si ma dezechilibreaza intr-un picior. Acum sunt obligat sa raman in casa, la revedere sala, plimbari, probabil pauza si de la radio pret de 2 weekenduri… Inca nu am idee cum voi face dusurile.
Am pasit stramb pe o bordura ciobita si am ajuns sub un autobuz in zona statiei de metrou Nicolae Grigorescu. Am fost dus la Floreasca, unde m-au diagnosticat cu o entorsa torso-metatarsiana si m-am ales cu gips pentru 2 saptamani. Problema e ca nu am carje (cu suport pentru cot), iar daca printre cititorii lui Umblu liber se numara cineva care mi le-ar putea imprumuta pentru 2 saptamani ca sa pot umbla liber in continuare macar in jurul blocului, ii voi ramane recunoscator pe parcursul a mai multor vieti.
Ma poti contacta oricand la mailul petru[at]umbluliber[pct]com.
PS: Oare de cati ciudati ca mine, care rad in hohote la aplicarea gipsului, au parte doctorii de la camera de garda Floreasca? Am fost foarte amuzat de situatie…
Iti multumesc pentru eventualul ajutor.
Actualizare - Am gasit carje. Multumesc mult, Camelia!
…fara de care nu as fi reusit sa trec peste cea mai cumplita perioada a vietii.
Vreau sa ii multumesc in primul si primul rand, in mod clar, celei mai importante persoane din cate cunosc, una care a calatorit 350 km pentru a-mi fi alaturi in punctul cel mai de jos al existentei mele si datorita careia am aflat niste raspunsuri, Sanziana – cea mai buna prietena a mea.
De asemenea, celei care stie cel mai bine sa-ti vorbeasca in astfel de momente, reusind sa-ti smulga un ras copios in timp ce organele interne iti cedeaza, Elena.
Vecinei de cartier, interesata de a ma pune pe picioare din punct de vedere fizic, si pe care abia am cunoscut-o cu putin timp in urma. O blonda superba si umana. M-a tarat din casa in fiecare dimineata de atunci pentru a sta la o cafea si a manca oricat de putin, intr-o perioada in care am slabit 2 gauri la curea din cauza lipsei apetitului. Am ras, m-a ascultat, m-a indemnat sa mananc si astfel m-a pus pe picioare, iar pentru asta ii multumesc. O cheama Lavinia. S-ar putea sa vizitam Islanda impreuna.
In urma cu doi ani ma bucuram de noul sistem audio 5.1 de la Genius pe care-l castigasem la un concurs de fotografie. La cateva luni, maximum 3, din senin nu a mai mers, dar a scos miros de ars. Firma de la care il luasem se inchisese, asa ca am fost pe cont propriu. Pentru ca-l castigasem, deci cheltuiala 0, nu am suferit foarte mult dupa el, dar cand dai aproape 450 de lei si patesti acelasi lucru, parca e o alta situatie.
Ceea ce tocmai s-a intamplat. In urma cu aproape 2 luni am cumparat, masochist din fire, acelasi tip de sistem numai ca intre timp mi-am tras si o unitate UPS pentru a fi mai protejat de nebuniile celor de la ENEL. Am inchis in seara aceasta computerul si sistemul audio si m-am asezat in pat la televizor. Deodata am vazut scantei in subwoofer si am simtit miros de ars. Maine il trimit in garantie. Sper sa nu-mi faca aia surprize…
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.