Jun 25 2011
Cele mai: Respiratia Holotropica
Pentru detalii despre Workshopuri de Respiratia Inimii & Respiratia Holotropica, vizitati Transpersonal.ro si CalatoriaInimii.net
Spre deosebire de cea a Inimii, Holotropica se executa stand intins pe o saltea. Inainte de asta, multimea a fost impartita in perechi ai caror membri s-au ales intre ei. Unul a “respirat”, iar celalalt a vegheat asupra celui dintai pentru a-i veni in ajutor, urmand ca apoi sa se inverseze rolurile. Regula e ca tu, aflat in transa, sa ridici mana pentru a-i transmite ca ai avea nevoie de: a-ti fi stearsa transpiratia de pe fata, un pahar cu apa, o mana pe care sa o tii sau de vreun asistent profesionist care sa te ajute in calatoria ta etc. Rolul insotitorului este de a i se dedica total celui care respira holotropic. Pentru mai multe detalii tehnice – CalatoriaInimii.net
Si a inceput prin a ne intoarce in noi. Elena Francisc ne-a facut sa ne constientizam talpile, degetele, coloana, organele etc., pentru a ne adanci intr-o stare de liniste, la capatul careia Horia Turcanu a pornit muzica samanica stransa intr-un colaj ce a inceput foarte si extrem de dinamic, pe care sa respiram accelerat (1 inspiratie si o expiratie pe secunda) ca astfel sa supraoxigenam creierul.
Experienta proprie
In timpul respiratiei accelerate, am simtit furnicaturi in picioare ca apoi ele sa amorteasca. Acelasi lucru s-a intamplat si cu mainile. Muzica merge mai departe cu tobe, bete si mama naibii mai stie ce alte instrumente, voci samanice si zgomote de pasari. Pieptul imi este apasat de o greutate imensa iar eu am fost aproape imobilizat. Respir, respir, respir din ce in ce mai repede. Am ajuns aproape la 2 respiratii pe secunda, iar corpul meu incepe sa aiba spasme, tremur sau naiba stie ce-or fi fost. Ametesc si ma opresc din respiratia accelerata dupa un tremur ce cred ca a tinut vreo 10 minute. Corpul mi-a fost inundat instantaneu de o caldura foarte intensa care apoi s-a concentrat pe plexul solar ca apoi sa iasa din mine. Am sperat ca ma voi decorporaliza. Inca o data, nu am reusit. Pe fundal se aud niste bete in muzica, iar mie imi apare in fata un grup de oameni. Eu eram intins pe iarba noaptea intr-o padure si incojurat de cateva persoane intr-un ritual condus de un barbat care purta o masca foarte mare si care dansa la picioarele mele cu un ceas mare in mana, ale carui limbi se roteau inapoi, spre trecut. Dupa o anumita perioada de timp 
(simtul timpului dispare total, apropo), mi-a ramas doar ceasul in fata ochilor pe un fundal negru, iar eu am ajuns intr-un uter. Nu era al mamei mele din prezent ci dintr-o viata anterioara. Deja nu mai respiram normal. Am avut parte de intervale de cateva minute in care am ramas cu plamanii goi de aer fara a simti nevoia de a-i umple. O fericire imensa mi-a invadat trupul. M-am uitat prin uter, mi-am simtit membrele, am pipait burta mamei pe interior, m-am jucat cu placenta si m-am bucurat ca o voi imbratisa dupa nastere. Fericit eram si de faptul ca voi incepe un nivel al vietii odata cu aducerea mea pe lume. Citeste mai mult (Articol publicat pe 10 Iulie 2010)
