Umblu Liber | Petru

Cred ca s-au facut studii de caz pe acest gen de filme, iar daca nu s-au facut, cred ca ar fi o buna idee, pentru ca filmul de groaza starneste ceva in tine. Ca oricare altul, de altfel. Daca drama se bazeaza pe emotii, pe teama de a fi abandonat de persoana iubita sau familie ori prieteni, comedia pe simtul tau al umorului, cel de groaza iti exploateaza fricile. De aceea e si genul meu preferat.

Am fost in noaptea aceasta la Ritualul cu Anthony Hopkins. O idee buna bazata pe fapte reale cu un actor profesionist (Hopkins) inconjurat de amatori (restul). Pe unii i-a speriat de i-a ridicat de pe scaune, pe altii i-a facut doar sa tresare. Cativa au ramas impasibili, iar unii au avut momente in care chiar au ras (eu).

A fost fascinant sa vad la final reactiile celor din grupul meu. Interesant cum cele mai speriate persoane au fost acelea care cred cu toata fiinta in Dumnezeu numai in prezenta anti-tezei sale, Diavolul. Apropo, in film a fost vorba despre exorcizari. Frica de Diavol, de Iad, instaureaza asa-zisa “frica de Dumnezeu”, desi cele doua concepte, “frica” + “Dumnezeu”, sunt total opuse si nu au ce cauta in aceeasi idee, atat timp cat Dumnezeu reprezinta iubirea neconditionata.

In discutiile iscate dupa film, faptul ca eu as crede in Dumnezeu altfel decat religiosii, dar absolut deloc in Diavol/Iad/Pacat, a provocat uimire. Pai cum sa cred in Dumnezeu daca nu cred in opusul sau?

citeste mai mult »

Tags: diavol, dumnezeu, frica, iad, religie, satana

Am tot dezbatut subiectul in cei trei ani de blog, s-au lipit de mine diferite teorii, unele in care nu am crezut deloc dar si altele care mi-au parut a fi logice, si tot ma intreb: “Totusi, ce-o fi dincolo?”. Avand in vedere ca-mi este prea greu sa cred ca se afla ori un batran cu barba alba ori un monstru rosu cu coarne, sunt al naibii de curios ce se intampla dupa moarte. Va marturisesc faptul ca nu de putine ori mi-am imaginat ca sar de la fereastra sau de pe marginea unui abis ajungand astfel la usa mortii cu zambetul larg pe buze. Nu, nu am avut ganduri suicidale, dar curiozitatea este mare.

Nu cred ca sinucigasii merg in Iad, ci ca o iau de la capat. Au ales sa iasa prematur din joc si va trebui sa reintre in el pentru a-si duce la bun-sfarsit misiunile pentru care au intrat initial. Nimeni nu scapa de acestea. Dar ce-o fi dincolo si de ce atatia sunt tentati sa afle mai devreme decat ar trebui? De ce sunt cei mai multi ingroziti de moarte? Sa fie din cauza Iadului, o idee inventata si imlpantata in mintile credinciosilor de catre Biserica? Oare am muri mai linistiti daca religia in care am fost botezati ar privi totul cu ceva mai multa relaxare? Daca este atat de rau acolo, de ce nu s-a intors nimeni?

Tags: dincolo, iad, moarte