Actionam pe baza experientei trecutului facand alegeri care ne modifica viitorul in functie de intamplarile prin care ne-am plimbat cu ani in urma si care ne-au creat acele tipare dupa care functioneaza creierul si suntem atat de siguri ca, oricat de previzibili am parea, exista undeva acel detaliu dat la Creatie care ne ofera putere totala asupra noastra – Liberul Arbitru.
La a 30a vizionare a filmului Matrix Reloaded, o intrebare cu un raspuns perfect argumentat m-a lovit fix in Liberul Arbitru: nu cumva acesta este de fapt un “program” al planului in care traim destinat iluzionarii ideii ca orice ar fi suntem stapanii propriului destin si ca am fi liberi constransi de fapt de planul acesta si ca Liberul Arbitru nu e decat iluzia alegerii, o iluzie menita sa ne tina captivi? Sa-i dai unui om iluzia libertatii reprezinta cel mai eficient mod de a-l tine in lanturi.
Parca-i si vad pe fanaticii religiosi cum imi vor sari in cap si vor lansa blesteme din pragul altarelor, injurand de mama printre dinti. Intre cele doua personaje exista asemanari frapante. Am revazut pentru, probabil, peste a 28-a oara Matrix Reloaded si am avut o revelatie: Iisus a fost pentru realitatea materiala, ce a fost Neo pentru Matrix.
Intr-o lume dominata de adormiti, a aparut Iisus, care conform logicii din Matrix referitoare la Neo, a fost o anomalie a sistemului. Ambii au posedat abilitati precum indoirea legilor fizcii si chimiei. Iisus a inviat mortii, a vindecat bolnavii si a transformat apa in vin, lucru de altfel laudabil, in comparatie cu Neo, care a sfidat gravitatia, a inviat-o pe Trinity in partea a 2-a si a doborat vreo 3 sentinele in lumea reala cu mainile goale.
De cate ori trebuie sa vezi The Matrix pentru a nu te mai surprinde cu detalii fine? Eu l-am revazut aseara pentru aproximativ a 38-a oara si abia acum l-am inteles aproape in totalitate. Da, ai citit extrem de bine, cunosc The Matrix mai bine decat imi cunosc probabil parintii si totusi s-a intamplat ca abia la a 39-a vizionare sa fiu in anumite momente uimit de anumite detalii si inca sa nu fi descoperit toate mesajele “ascunse” in efecte speciale si ochelari de soare. Ultima data, inainte de 1 aprilie 2009, am petrecut 2 ore in fata lui in urma cu 3 ani. citeste mai mult »
Daca scriu aici ca am aflat cine mi-a fost sora intr-o viata anterioara, ca reincarnarea pentru mine este o convingere mai puternica decat cea a faptului ca Pamantul este rotund sau ca pot zbura prin meditaţie, câţi m-ar cataloga drept nebun? Găsesc într-adevăr confortabilă poziţia cu mainile la spate, iar pernele lipite de pereţi nu reprezintă o diferenţă foarte mare faţă de studio-ul de radio, unde pereţii sunt capitonaţi cu burete, dar prefer să mă dau cu capul de acestia, dacă asta face ca majoritatea să se simta în largul ei, într-o lume limitată, locuind într-o închisoare ale cărei gratii sunt imaginare.
Sunteţi prizonierii propriei raţiuni, oftaţi la ceea ce este dincolo de gratiile în spatele cărora vă imaginaţi, fiind siguri pe ceea ce atingeţi, vedeţi, simtiţi, gustaţi, mirosiţi. Vă minţiţi singuri. E mai confortabil să fii prizonier în mediul pe care-l cunoşti atât de bine, decât să ai o infinitate de posibilităţi. Atât timp cât există limite, ştii ce e bine şi ce nu, dar binele este de fapt o noţiune alimentată de propriile convingeri mai mult sau mai puţin influenţate din exterior.
Un pahar are formă cilindrică atât timp cât imaginea sa este procesată de creierul uman. Un cal ar avea o altă parere, la fel şi o găină, ori un macac. Optica globului ocular combinată cu capacitatea de procesare neuronală alcătuiesc ceea ce vedem, poate cel mai important simţ al nostru, dar dacă fiecare specie (să zicem “fiecare”) are o altă imagine, cum ştim de fapt ce formă are paharul? Toate simţurile sunt coordonate de creier, acest director al închisorii în care ne-am introdus singuri, iar aici nu mă refer doar la acestea cinci. Cele câteva procente pe care le utilizăm ne menţin ancoraţi într-o lume limitată, în care masa îţi sparge capul, maşina îţi curmă viaţa, mărul cade din copac, iar Societatea pe care noi am creat-o pe baza acestora nu este altceva decât oglinda individului şi a deschiderii sale spirituale, în cea mai mare parte inexistentă. citeste mai mult »
Viata moderna ne impinge din ce in ce mai mai aproape de marginea prapastiei constiintei de sine. Activitatile zilnice nu fac nimic altceva decat sa ridice un zid in jurul tau atat de bine construit incat nici tu nu mai stii cine esti cu adevarat.
Trecem peste cele cateva ore pe zi pe care le petreci la serviciu si ne rezumam doar la tine. TU esti o persoana care exprima dorinte, ganduri, opinii. Consumam tot ceea ce prindem, cumparam haine, accesorii pentru ca “moda” ne directioneaza actiunile si banii, bancile imprumuta din ce in ce mai mult, iar populatia fara sa-si dea seama se indatoreaza pentru a-si face viata mai usoara cu saltele gonflabile, pieptene cu vibratii sau perie de baie cu motorash.
Cumpara aceasta pasta de dinti pentru ca are microgranule nush de care, iar acestea iti vor albi dintii dupa numai 4 saptamani! Esti balonat(a) si nu te poti c… ? Ia Activia in fiecare zi. Primesti banii inapoi daca nu simti efectul lui bifidus nu stiu care. Doua femei la sala de sport. Una dintre ele are tricoul alb galbui, pe cand celeilalte ii straluceste corpul in tricoul ei de un alb imaculat. Coincidenta sau nu, are printre prosoape si haine de schimb, o ditai sticla de inalbitor, pe care-l recomanda amicei.
Am ajuns sa ma intreb: de la ce incearca societatea sa-mi distraga atentia? Peste tot am reclame, multe dintre ele de prost gust. Bune sau rele, ele sunt pe blocuri, panouri publicitare, pe usi, in posta, pe email, pe site-uri, pe suporturile media…
Televiziunea deja imi pare a fi un spectacol ieftin cu actori amatori pusi acolo pentru a ne tine ocupati. TU stii cine mai esti? Iti stii mirosul corpului? Acel miros specific tie, iar aici nu ma refer la cel de transpiratie. Daca esti femeie, ai curaj sa iesi din casa fara a aplica pe fata substante menite sa te schimbe?
Suntem spectatorii propriei degradari si aplaudam frenetic piesa regizata de altii, care incaseaza banii la intrare. Poate fi totul doar o iluzie? Daca acum stau la fereastra studio-ului si sar, ma trezesc la adevarata realitate sau doar ma lovesc putin (mai ales ca studio-ul e la parter)?
Nimic nu e ceea ce pare a fi si nimic nu este intamplator! Coincidentele sunt singurele care-ti arata ca ceea ce traiesti poate fi doar o iluzie.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Actionam pe baza experientei trecutului facand alegeri care ne modifica viitorul in functie de intamplarile prin care ne-am plimbat cu ani in urma si care ne-au creat acele tipare dupa care functioneaza creierul si suntem atat de siguri ca, oricat de previzibili am parea, exista undeva acel detaliu dat la Creatie care ne ofera putere totala asupra noastra – Liberul Arbitru.
