Intr-un fel sau altul, sigur existi, chiar daca existenta iti pare a fi una mica si lipsita de importanta. Sistemul este mare si contine o sumedenie de rotite, dar oare sistemul exista cu adevarat asa cum il stii?
Multe suflete au parasit lumea aceasta fara sa realizeze acest lucru si, spun cei specializati in ezoterism, isi duc mai departe traiul “acolo” confundand astfel planurile.
Daca tu de fapt ai murit doar ca inca nu stii asta? Continui sa-ti duci rutina zi de zi ca si cum totul este neschimbat refuzand sa observi ca unica schimbare survenita este la propria persoana…
Si daca am murit cu totii fara sa ne dam seama si in indobitocirea noastra pamanteana am creat un sistem in care sa ne incadram ca rotite dincolo de moarte pentru ca doar atat stim? E posibil sa nu vedem frumusetea ce ne asteapta dupa moarte din cauza limitelor impuse si autoimpuse?
Cine poate afirma cu o adevarata certitudine ca ceea ce traim acum este planul material tridimensional si extrem de limitat, oameni buni? Nu reusim sa vedem nimic dincolo de lingura de mancare la care tanjim dupa o zi de munca si simtim ca nu avem posibilitatea sa traim altfel decat subjugati de o societate ce ne serveste drept ţarc, dar este acesta planul material sau o lume creata de noi imediat ce am iesit din el? Citeste mai mult (Articol publicat pe 16 Mai 2009)
Ceea ce foarte multi oameni vad ca pe o sentinta de care nu pot scapa si care este plina de durere si nimic dupa, de fapt nu poate fi nimic altceva decat o incununare a ceea ce sunt. Moartea, pe langa faptul ca este o trecere, ea vine si ca un premiu pe care-l primesti asa cum il meriti. Premiul acesta cuprinde toate reusitele tale, dar si toate esecurile.
Ti-a fost vreodata teama sa fii premiat, in general, sau abia ai asteptat sa iti fie inmanat ca o recunostinta a activitatii tale, de orice fel?
Intri in viata prin chinuri groaznice si e posibil sa iesi la fel. Existi cat tuseste Universul. Viata ta dureaza cat o clipire a vastului si esti mai mic decat un atom in comparatie cu tot ceea ce te inconjoara. Pari atat de nesemnificativ incat nu ar mai avea rost sa te nasti, si totusi o faci. De ce? De ce sa deschizi ochii pentru a trai o viata in bezna? Este prea scurta pentru a fi traita pentru altii. Nu te mai feri de emblema egoismului si pune mana si traieste asa cum iti doresti. Fa ceea ce-ti place, fii cu oamenii care te stimuleaza, nu accepta sa fii calcat in picioare si incepe sa te doara in fund de cei care nu-ti vor neaparat binele.
Uneori te simti sufocat ba de apa sub care te-au scufundat ceilalti, ori de peretii intre care te-ai inchis in speranta unei reveniri, dar intotdeauna exista o iesire, o usa sau o fereastra prin care sa evadezi.
Viata poate fi una apasatoare sau din contra. Intotdeauna exista portite care sa duca spre exterior. Trebuie doar sa le vedem, sa dam la o parte fumul ce ne sufoca si sa le deschidem, dar de cele mai multe ori fumul are un citeste mai mult »
Sau cel putin asta cred… In apogeul racelii mele, miercuri noapte, am avut parte de o experienta cel putin interesanta. Nu am stiut cum e sa mori, dar cred ca am aflat o farama senzatia cu pricina… A mortii prin sufocare.
Trezit brusc intr-o nevoie disperata de aer, am incercat sa trag in piept, dar acesta nu reusea sa treaca de gat asa ca m-am tot chinuit panicat fara nici un rezultat. Intr-un final, dupa cateva secunde terifiante, am reusit.
Funny e ca s-a intamplat de doua ori. Cred ca ma cheama Sursa.
Tin minte ca inainte sa ma culc acum un an, pe la 1 dimineata aflasem de la CNN ca Michael Jackson se afla in stare critica la spital. Dupa o ora si jumatate a fost anuntat decesul. In timp ce moartea lui ramane invaluita intr-un fum negru, gros si misterios, fanii au declansat o adevarata isterie. Peste tot am vazut afise cu MJ, tricouri, s-au vandut albumele ca painea calda, iar pentru o perioada manelistii au trecut pe muzica lui Jackson in masini bengoase la semafor. Deodata a devenit uncool sa fii fan, pentru ca foarte multi s-au lasat dusi de val. In schimb, ceea ce mi-a miscat inima in toamna lui 2009 au fost flashmoburile, unele mai reusite si altele mai stupide. Radio-urile au difuzat mult mai multe piese de-ale sale ca de obicei, televiziunile au dedicat videoclipurilor spatii imense… Deodata, toata lumea a devenit fan.
A trecut un an. Nu s-a aflat nimic concret privind moartea lui. Este considerat cineva vinovat? Sa fi deranjat mesajele sale pacifiste? Naiba stie. Tot ceea ce doresc e ca isteria sa ramana in trecut si sa nu ne ajunga in prezent.
Am tot dezbatut subiectul in cei trei ani de blog, s-au lipit de mine diferite teorii, unele in care nu am crezut deloc dar si altele care mi-au parut a fi logice, si tot ma intreb: “Totusi, ce-o fi dincolo?”. Avand in vedere ca-mi este prea greu sa cred ca se afla ori un batran cu barba alba ori un monstru rosu cu coarne, sunt al naibii de curios ce se intampla dupa moarte. Va marturisesc faptul ca nu de putine ori mi-am imaginat ca sar de la fereastra sau de pe marginea unui abis ajungand astfel la usa mortii cu zambetul larg pe buze. Nu, nu am avut ganduri suicidale, dar curiozitatea este mare.
Nu cred ca sinucigasii merg in Iad, ci ca o iau de la capat. Au ales sa iasa prematur din joc si va trebui sa reintre in el pentru a-si duce la bun-sfarsit misiunile pentru care au intrat initial. Nimeni nu scapa de acestea. Dar ce-o fi dincolo si de ce atatia sunt tentati sa afle mai devreme decat ar trebui? De ce sunt cei mai multi ingroziti de moarte? Sa fie din cauza Iadului, o idee inventata si imlpantata in mintile credinciosilor de catre Biserica? Oare am muri mai linistiti daca religia in care am fost botezati ar privi totul cu ceva mai multa relaxare? Daca este atat de rau acolo, de ce nu s-a intors nimeni?
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Intr-un fel sau altul, sigur existi, chiar daca existenta iti pare a fi una mica si lipsita de importanta. Sistemul este mare si contine o sumedenie de rotite, dar oare sistemul exista cu adevarat asa cum il stii?
Cred ca ma cheama Sursa.
