Nov 21 2008
Obiceiuri muzicale, de Mircea Oculeanu
Uite cum m-am trezit eu “bruftuluit” de Petru. “Hai Mircea cu textu’ ala, ca asteapta oamenii!” Ok Petrule! Uite-l:
In primul rand: trebuie sa-ti multumesc pentru invitatie si doi: pentru ca vreau sa fiu tot timpul foarte scurt pe “spatiul” tau o sa trec direct la subiect. Cine sunt eu: Mircea Oculeanu, ma ocup de un capitol foarte sensibil la Radio Guerrilla si sunt probabil omul pe care-l injurati cel mai des – fara sa stiti – sau poate cel pe care-l apreciati din cand in cand pentru cate vreo frumusete de cantec, adica ma ocup de muzica.
Ce vreau eu sa intelegeti este ca tot ce fac eu la Guerrilla, nu fac de capul meu. Nu sunt singur in povestea asta ci am de partea mea realizatorii, pe care probabil ca-i stiti, si din cand in cand pe voi, care-mi mai dati cate un feedback – de bine sau de rau. Cert e ca semnale imi vin dintr-un milion de parti si sunt foarte amestecate. Ce-am extras eu insa in ultima vreme e o concluzie, care m-a cam intristat si nu pare sa fie o chestie care se va rezolva prea curand. Despre ce va scriu aici? Pai, tot mai multi amici, prieteni, cunoscuti, imi spun in mare aceeasi poveste “Mai, foarte tare Guerrilla!” sau “Mai, ce faceti cu Guerrilla aia ca parca nu mai e cum era?!” Ma rog, nici n-are importanta in ce parte se “duc” comentariile, da’ toate au un punct comun:
