Aug 20 2010
Nici
Pentru ca am ramas singur acasa pentru doua saptamani, mi-am amintit cum e sa nu ai cu cine vorbi o perioada destul de indelungata, si e atat de… ciudat. Mi-am sunat toate matusile si asa am primit in dar de la ele multe filme pe care sa le vad in acest interval, am iesit aproape in fiecare seara, orice numai sa treaca mai repede cele 2 saptamani de singuratate.
Nici cartile din biblioteca-mi burdusita nu ma mai cheama la cateva ore de relaxare pe zi, nici muzica chill pe care o iubesc atat de mult ori betisoarele parfumate ce ma trimit cu simturile prin muntii Tibetului, nici aerul conditionat dupa o ora de Bucuresti fierbinte. Radio-ul mi-a devenit refugiu, iar noaptea, dintr-un spatiu sacru, s-a transformat intr-un interval in care plictiseala imi guverneaza spiritul ce zace singur pe un pat mare.
Macar am inceput sa slabesc.
