Cat am fost in concediu, am avut divergente cu parintii, socrii, rudele pe tema nuntii, care va avea sa vina, teoretic inca ;)), anul viitor. Pentru ca la inceput de “norma” am citit blogul lui Mihai Bendeac, mi s-a aprins si mie beculetul acesta cu nuntile. Iata de ce urasc eu nuntile IN GENERAL la romani:
1.Sunt foarte frumoase unele traditii, cum ar fi impodobitul miresei, sosirea mirelui si negocierea acestuia cu socrul, dar sunt cateva care nu ca sunt de tot rahatul, ci chiar imbecile (a inceput sa-mi placa acest cuvant). Urasc “Dansul gainii”. Pentru cine nu stie, undeva pe la ora 00:00 vin chelnerii cu o gaina moarta, jumulita si nedezmembrata pe un platou si danseaza cu acesta in fata mesei mirilor si nasilor. Marfa nu? Nasul trebuie sa o plateasca pe cea care tine animalul pentru a primi platoul. La nunta mea asa ceva NU VA FI! Desigur, parintii mi-au sarit in cap. “Cum adica? Incalci traditia!!!”. Ai fi zis ca atentez la bunele moravuri.
2.Ca mire nu te distrezi deloc. De fapt, imi spunea viitoarea sotie, psiholog de pregatire (i am sooo fucked), dupa moartea cuiva drag, nunta este cel mai stresant eveniment din viata unui om. Trebuie sa ai grija ca invitatii sa se simta bina, sa fie distrati, trebuie sa conversezi cu o buna parte din ei, dar de tine cine mai are grija?
3.Formatia la nunta e un adevarat risc. Sunt niste idioti pe la nuntile acestea de-ti vine sa le iei gatul, iar in locul dansului gainii as vrea sa existe “Dansul scalpului de lautar”. Imi spunea cineva ca a contractat o asemenea trupa, iar dupa doar o ora de cantare a cerut un tarif dublu.
La nunta la care am fost acum fix o saptamana am reintalnit o buna prietena din liceu, pe care nu am mai intalnit-o in ultimii 5 ani deloc. Desigur, momentul ce a urmat socului reintalnirii a fost foarte incarcat emotional.
“Alina” era pe vremea aceea o tipa de comitet, cum ar spune parintii si bunicii nostri, adica nu ai fi putut sta in pozitie verticala langa ea datorita rasului. Nebunatica e putin spus, iar o zi in prezenta ei trecea mai ceva ca una petrecuta dormind. Au existat momente speciale. Cativa pustani pusi pe sotii in fiecare zi, traind viata asa cum trebuie la varsta de 17 ani.
Dupa 5 ani am revazut-o. Arata la fel de bine la corp, jos palaria, dar e trista… Nu mi-a zis nimic legat de asta. Era evident. Ochii care-mi zambeau printre dume, zambetul larg si rasul colorat nu se mai regaseau acum in femeia aflata in fata mea. Era o cu totul alta fiinta pe interior incercand sa mascheze schimbarea printr-un machiaj frumos si in acelasi timp abundent in exterior.
Impresia pe care mi-a lasat-o este aceea ca ori are probleme foarte mari, poate de sanatate, ori drogurile si-au facut loc in viata ei. Judecand dupa expresia fetei, comparativ cu ce vedeam in urma cu 5 ani, mi-e teama ca drogurile mi-au rapit o prietena.
Nu stiu cati dintre voi au fost pe frecventele Eliberadio-ului aseara, duminica 21 sept, la emisiunea lui Iulian Tanase, Razboiul Sfarsitului Saptamanii, dar crede-ti-ma pe cuvant ca aveti ce citi in paragrafele ce urmeaza.
Pe data de 21 septembrie 2008 unul din cei mai buni prieteni ai mei, Matei, si-a incatusat inelarul pe viata. Lucru oarecum dureros pentru burlacii care-l cunosteau drept mare iubitor de femei inainte de a o cunoaste pe actuala doamna Serban. Asta se intampla acum 2 ani, cred. Ma rog, nu durata este importanta ci ce stii sa faci cu ea, nu? El in 2 ani a facut ceva ce eu in 6 nu am avut curaj. Revenind. Fotografii vor fi cu miile, iar dvd-urile cu superbul moment 4.
Momentul cel mai emotionant pentru mine ca si cavaler de onoare nu a fost la biserica in timp ce imi curgea pe costum ceara de la lumanare. Pot spune ca aici am avut momentul gretos al zilei. Ma iau de preoti, atentie! In gura mamii lor de patriarhi si nu numai, ca nu e vina preotului neaparat, pentru ca te obliga, daca esti de o alta religie, sa te convertesti pentru a putea fi cununat in biserica ortodoxa. Bai nenorocitilor, in %^$^$$$ vostri, unde ramane liberul arbitrul si dreptul de a-ti alege religia ahtiati dupa bani si enoriasi ce sunteti, bai zdrentelor! Gata, m-am racorit! Pentru a clarifica acest moment de furie: ea este vietnameza, el roman, ea budista, el ortodox. Initial nimeni nu a vrut sa-i cunune din motiv ca ea nu e crestina. Asa ca s-a vazut nevoita sa se converteasca. Nu a trecut cu inima la crestinism ci din obligatie. SPER SA ARDETI IN IAD PREOTI DE RAHAT CE SUNTETI IN FRUNTE CU MULT PREAFERICITII PATRIARHI! Momentul gretos: “Se cununa robul lui Dumnezeu Matei cu roaba lui Dumnezeu Cristina (nume ales in urma botezului crestin).” Cum se identifica ea saraca acum cu acest nume dupa ce 22 de ani s-a invatat cu altul? Nu se identifica… E doar o formalitate, un nume pe care nu-l va folosi niciodata. Imi venea sa sparg niste capete. De la biserica lu peste am plecat spre Palatul Bragadiru. Mirii au fost admirati intr-un Cadillac decapotabil.
Momentul cel mai emotionant. Pentru cei care nu stiu, sala este una foarte mare, dreptunghiulara, cu 2 niveluri (parter si etaj 1). Mesele de la etaj sunt langa peretii laterali ai cladirii astfel ca puteai privi in jos, spre podeaua de la parter, pentru ca etajul 1 era practic un balcon imens intern. In fata salii erau mirii si socrii, in partea opusa eu, la etaj, privind spre Matei, cel care de atat timp imi este aproape la bine si la rau. Am ridicat paharul cu Pepsi spre el, iar el de la zeci de metri distanta m-a vazut si mi-a raspuns. In acel moment NIMIC nu a mai contat! Nu conta ca suntem unde suntem, ca avem sute de oameni in jur, ca eu sunt cu logodnica langa mine, ca el e cu sotia. In acel moment ne-am conectat… Eram doar noi doi comunicand la distanta. Am pus mana dreapta la frunte salutand cu respect, militareste, apoi am dus-o la inima, ca in cele din urma sa arat cu ea spre ei doi. Instantaneu mi-au dat lacrimile.
A urmat traditionala ciocnire de pahare cu toti invitatii, moment in care m-a vazut socrul lui. Despre momentul meu de triumf in ale bautului asupra veteranului alcoolului, am scris aici. Imediat si-a amintit de mine si a zis un singur lucru: zooo! Cel putin asa se aude. In vietnameza inseamna “pana la fund!”. “Aoleu!”, mi-am zis si am pus vin, in speranta ca nu vede whiskey-ul. “Wicky, wicky!”, si am dat un pahar de whiskey pe gat. M-am inecat, inrosit la fata si ametit instantaneu.
MOMENTUL CULMINANT. La vietnamezi, nunta nu tine pana dimineata ci pana la ora 00. Furatul miresei trebuie efectuat mai devreme, asa ca in timp ce mancam orez mi-a venit o idee: Iulian Tanase! L-am sunat, am primit acceptul lui, am luat un nuntas pana acasa de unde am insfacat la subrat tunerul, ne-am intors la nunta si am conectat radio-ul la mixer. La 20:45 am luat mireasa de o aripa, am fugit cu fusta ei in mana si cu dansa in fusta, desigur, pana la Piata Presei Libere. Mai jos aveti continuarea, care s-a auzit pe radio in toata tara, dar si la Palatul Bragadiru.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Cat am fost in concediu, am avut divergente cu parintii, socrii, rudele pe tema nuntii, care va avea sa vina, teoretic inca ;)), anul viitor. Pentru ca la inceput de “norma” am citit blogul lui Mihai Bendeac, mi s-a aprins si mie beculetul acesta cu nuntile. Iata de ce urasc eu nuntile IN GENERAL la romani:
