Ultimul articol scris de mine aici a generat niște răspunsuri la care, sincer, nu mă așteptam. Un text coerent și rațional, spun eu, cu afirmații și opinii argumentate suficient pentru ca aproape oricine să-l înțeleagă, a fost considerat superficial și condamnat pe considerentul că n-ar fi optimist și că eu aș fi un pesimist convins, deci sigur greșesc în ceea ce afirm ori scriu, dacă nu e vorba despre râuri de lapte și miere, un viitor mai bun sau, în general, despre aspecte și opinii cu un pronunțat caracter pozitiv, respectiv optimist. Poate că o să credeți că am luat-o razna, dar am senzația că am descoperit unul dintre motivele pentru situația în care ne aflăm sau, mai bine spus, una dintre explicațiile pentru faptul că nimeni nu mai reacționează la nimic, iar cei care ne conduc au fost realeși după un mandat deplorabil.
Mark Twain spunea că „Pesimismul este doar numele pe care oamenii lipsiţi de îndrăzneală îl dau înţelepciunii”. Știu că, după ce ați lecturat acest citat, vă gândiți la cât de arogant sunt, iar eu vă spun că greșiți, încă n-am ajuns să mă periez singur în ceea ce scriu, dar Mark Twain reușește să sintetizeze, într-o frază, un concept extrem de interesant și, apreciez eu, corect, cu privire la modul în care unii dintre noi percep realitatea, respectiv se manifestă în raport cu percepția lor asupra realității. citeste mai mult »
Am avut ocazia, si placerea in acelasi timp, sa intalnesc pana acum persoane dintre cele mai diferite. Cele mai multe sunt pesimiste, cateva optimiste pana in maduva oaselor, dar unele se autointituleaza realiste. Cele din urma se plaseaza la granita dintre celalalte doua, incercand sa para cu o treapta mai sus decat componentii acestora.
Pesimistii se uita catre optimisti si nu inteleg cum ei pot avea tot ce-si doresc, sau macar in mare parte, si cum pot fi Zen tot timpul. Imediat ce isi dau seama ca nu pot gasi explicatiile pe care sa le si accepte, se agata cu ultimele “puteri” de ideea de noroc.
Optimistii sunt in lumea lor perfecta. Orice li s-ar intampla, ei vad partea plina a paharului, asa ca nu vor fi niciodata insetati, chiar daca ar mai avea doar o picatura de apa in el. Incearca uneori sa le explice pesimistilor cum sta treaba in lumea lor in speranta ca si acestia sa-si construiasca propria oaza.
Lumea este impartita in 2: pesimisti vs optimisti, realistii nu exista. De-a lungul vremurilor petrecute pe aceasta planeta, am intalnit oameni din ambele categorii, balanta in schimb se inclina periculos de mult spre tabara pesimistilor, a celor care nu vad nimic bun in lumea asta. Poate fi totul bazat pe copilaria nefericita, pe anii in care aceasta a sadit in mintea omului samanta distructiva a negativului.
De obicei viata este precum o spirala pe care urci sau cobori. Gandind negativ, tinzi sa aluneci pe ea in jos precum Luceafarul alunecand pe-o raza riscand sa dai cu curul de pamant. Intalnesti oameni cu probleme, care se afunda mai mult in ele, avand la indemana oportunitati prin care, daca profita de ocazie, pot iesi la suprafata sau pot scoate macar un picior din mlastina, ca apoi sa astepte ocazia potrivita pentru a-l scoate si pe al doilea. In schimb, se inchid in ei cu ideea “cum sa profit de aceasta oportunitate? Nu are cum sa mearga. Lasa…” si aluneca pe o panta periculoasa.
Pesimistii sunt lacomi dupa energia celor din jur, chiar daca nu-si dau seama. Optimist convins, am stat printre asemenea oameni si am simtit ca nu ma mai pot tine pe picioare. Am luat parte la situatii nasoale impreuna, iar eu am incercat de fiecare data sa aduc farama aceea de “pozitiv” din situatia pe care o vedeau in totalitate mai neagra decat noaptea. Dupa doar o ora de discutii, nu am mai stiut cum ma cheama asa ca am plecat acasa si m-am culcat. Acum, dupa 8 luni, situatia aceea s-a transformat in bine, din pacate nu in totalitate, dar mai e de muncit la ea. “Ai avut dreptate, Petru…”.
Este adevarat, viata nu m-a purtat prin necazuri ca sa-mi omoare optimismul din fasa, si poate de aceea incerc sa arat si altora ca aceasta nu e doar ceea ce ei vad, ci mult mai mult si cu siguranta, mult mai buna. Optimismul vindeca boli si muta munti. Traiti oameni buni, traiti!
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Ultimul articol scris de mine aici a generat niște răspunsuri la care, sincer, nu mă așteptam. Un text coerent și rațional, spun eu, cu afirmații și opinii argumentate suficient pentru ca aproape oricine să-l înțeleagă, a fost considerat superficial și condamnat pe considerentul că n-ar fi optimist și că eu aș fi un pesimist convins, deci sigur greșesc în ceea ce afirm ori scriu, dacă nu e vorba despre râuri de lapte și miere, un viitor mai bun sau, în general, despre aspecte și opinii cu un pronunțat caracter pozitiv, respectiv optimist. Poate că o să credeți că am luat-o razna, dar am senzația că am descoperit unul dintre motivele pentru situația în care ne aflăm sau, mai bine spus, una dintre explicațiile pentru faptul că nimeni nu mai reacționează la nimic, iar cei care ne conduc au fost realeși după un mandat deplorabil.
Am avut ocazia, si placerea in acelasi timp, sa intalnesc pana acum persoane dintre cele mai diferite. Cele mai multe sunt pesimiste, cateva optimiste pana in maduva oaselor, dar unele se autointituleaza realiste. Cele din urma se plaseaza la granita dintre celalalte doua, incercand sa para cu o treapta mai sus decat componentii acestora.
