Sunt o persoana sociabila si imi fac prieteni foarte usor. E drept ca in ultimii ani i-am cernut pe cei care au dorit sa intre in cafeneaua mea intr-un mod drastic. Acum imi cern prietenii pe motiv ca cei mai multi vorbesc, dar nu arata.
Este usor sa dai din gura, sa iti exprimi sentimente si sprijin pentru cel aflat la ananghie, daca nu faci nimic in privinta asta. Sa vorbesti la telefon o data pe saptamana nu e chiar o misiune dificila, dar cand vine vorba sa sustii prin fapte tot ceea ce spui… Cu totul alta situatie. Este adevarat ca am observat cel mai bine asta cat am stat doua saptamani cu piciorul in ghips, incapabil sa ma misc pentru activitati de care a depins traiul meu. Dintre cei care mi-au facut piata si m-au ajutat la gatit si curatenie, doar o singura persoana poarta titlul de prieten, ceilalti fiind amici, cunostinte si chiar straini. In rest, multe telefoane de sustinere si cam atat.
Actualizare
Am uitat sa-i mentionez pe “prietenii” online, cei care au impresia ca daca schimba niste vorbe cu tine prin intermediul unui monitor, pot fi considerati astfel. Cel mai aberant caz vine din partea unei femei frustrate, probabil, pe nume Mihaela-Luiza Dumitrasc, pe care am scos-o din lista de pe Facebook pentru ca m-a invadat cu invitatii la evenimente online total absurde. Reactia ei a fost una groteasca de femeie parasita de cel mai bun prieten, pentru ca eu am avut nerusinarea sa o scot din lista. Nu mai spun cum a inceput sa injure si sa dea cu mine de pereti, s-a legat de activitatea mea de la radio etc. Fiinta aceasta reprezinta o extrema. Pana la ea sunt cei afectati de termenul amic, sperand probabil ca-ti sunt prieteni pentru cateva replici online schimbate pe zi…
Desi ma aflu in cel mai mare oras din Romania, cu un loc de munca la care am visat inca de la 15 ani, cu hobby-uri productive, inconjurat de oameni frumosi, multi amici, cativa prieteni…
Din pacate, anul trecut, unul dintre cei mai buni prieteni s-a insurat si s-a retras in orasul meu natal. Vineri, inca unul, dintr-un total de doi, va lua calea Marii Britanii pentru un Masterat cu perspective de angajare in campul muncii civilizate dupa and never to return decat in vizite anuale.
A mai ramas cea mai buna prietena, aflata cu studiile la final si in imposibilitatea de a gasi un loc de munca decent probabil cu aceleasi ganduri de plecare din Capitala spre locuri ceva mai inverzite.
Am 3 persoane pe care le-as suna la orice ora pentru a ma ajuta sa mut mobila si pe umarul carora sa plang la nevoie. Doua au plecat si mi-e teama ca si a 3a le va urma exemplul.
…fara de care nu as fi reusit sa trec peste cea mai cumplita perioada a vietii.
Vreau sa ii multumesc in primul si primul rand, in mod clar, celei mai importante persoane din cate cunosc, una care a calatorit 350 km pentru a-mi fi alaturi in punctul cel mai de jos al existentei mele si datorita careia am aflat niste raspunsuri, Sanziana – cea mai buna prietena a mea.
De asemenea, celei care stie cel mai bine sa-ti vorbeasca in astfel de momente, reusind sa-ti smulga un ras copios in timp ce organele interne iti cedeaza, Elena.
Vecinei de cartier, interesata de a ma pune pe picioare din punct de vedere fizic, si pe care abia am cunoscut-o cu putin timp in urma. O blonda superba si umana. M-a tarat din casa in fiecare dimineata de atunci pentru a sta la o cafea si a manca oricat de putin, intr-o perioada in care am slabit 2 gauri la curea din cauza lipsei apetitului. Am ras, m-a ascultat, m-a indemnat sa mananc si astfel m-a pus pe picioare, iar pentru asta ii multumesc. O cheama Lavinia. S-ar putea sa vizitam Islanda impreuna.
Este foarte important ca in situatii limita, in care nu gasesti o cale de iesire, sa existe acele persoane destul de lucide si pragmatice, care sa te coboare cu picioarele pe Pamant pentru a vedea apoi oportunitatile. Am doua astfel de persoane alaturi de care as fi in stare sa sar in apa fara sa stiu sa inot.
Am invatat de la ele ca in situatii dificile apar oportunitatile. Din pacate nu le vedem din cauza cetii formate exclusiv din emotii, care duc uneori la panica. O minte rece si calculata aici este in avantaj. Degeaba te incredintezi Universului sa-ti aduca posibilitati de a construi ceva, cand totul pare sa se ruineze, daca tu in avalansa emotiilor ce tin de frica nu reusesti sa le vezi. Aici intra in scena acele persoane capabile sa-ti dea o palma dupa ceafa ca ochii sa se deschida larg, si avand in vedere ca jumatatea mea, fara de care nu as putea trai, nu reuseste intotdeauna sa faca asta, ea avand alte calitati, viata mi-a oferit alte asemenea persoane. Femeile sunt de obicei ceva mai emotive decat barbatii si intr-un moment de maxima emotivitate, cum ar fi frica, ai nevoie de cineva cu mana de fier care sa te trezeasca.
Am experimentat astazi un sentiment eliberator cum nu am mai avut demult. In timp te atasezi de lucruri si oameni, iar acum vreau sa scriu despre cei din urma pentru ca relatiile cu ei presupun adevarate negocieri uneori si o comunicare intensa si foarte clara pentru a nu derapa.
Ca ne agatam unii de altii nu reprezinta nici o noutate, si ca uneori taiem “legaturile” pentru a ne elibera putin, de asemenea, este cat se poate de normal. Mai greu este atunci cand cel de care doresti sa te detasezi, nu intelege asta ori intelege dar nu este de acord, fapt care va duce la discutii care pot degenera. E pacat.
Atunci cand amesteci afacerile, ca sunt la figurat sau la propriu, cu familia sau prietenii apropiati, scrii o reteta pentru dezastru, pentru ca la un moment dat cele doua relatii, de prietenie si “afaceri”, vor intra in coliziune, daca una dintre ele va intampina hopuri. Intr-o astfel de situatie eu m-as aseza la aceeasi masa cu persoana in cauza si i-as spune cat se poate de clar care-mi este pozitia si ce aleg intre relatia profesionala si cea personala, daca prefer sa-mi ramana prieten si nu asociat sau invers. De fiecare data am pretuit prietenia mai mult.
Nu a inghetat pentru ca afara ar fi mult prea frig si pentru ca CET-ul nu ar furniza agent termic ci a inghetat aseara pentru ca mi-am reactivat contul de…. de… Hi5! Doamnelor si domnilor ati citit extrem de bine, am cont pe rahatul acela de site, si cum e normal sa dau cateva explicatii inainte sa umplu Spitalul Municipal de cazuri de infarct, iat-o pe Umblu liber.
Aseara am ajuns pe hi5 prin statusul cuiva de pe messenger si navigand printre pitipoance si cocalari, precum Titanicul printre aisberguri, m-am lovit precum faimoasa nava de un prieten. Datarea cu carbon a amintirii ne-ar duce undeva in anul 1997, de cand noi doi nu am mai tinut legatura, asa ca-ti dai seama cum instantaneu mi s-au umezit ochii si am dat “reactivare cont”.
Daca faci greseala, pe care si eu am facut-o aseara, si intri pe izvorul pitipoancelor, pe pagina mea nu vei gasi nimic interesant, ba chiar te alung de acolo pentru ca nu ai ce vedea. HI5-ul trebuie tratat strict ca o unealta de gasit prieteni vechi, exact cum ai sapa dupa cadavre ori comori, comparatia imi apartine in totalitate.
Astazi am gasit un fost coleg din generala, un altul din liceu… Persoane la vederea carora am lacrimat instantaneu. Nu credeam ca le voi mai revedea vreodata. Incredibil cum un produs de rahat te poate ajuta atat de mult in anumite situatii…
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
