Am experimentat astazi un sentiment eliberator cum nu am mai avut demult. In timp te atasezi de lucruri si oameni, iar acum vreau sa scriu despre cei din urma pentru ca relatiile cu ei presupun adevarate negocieri uneori si o comunicare intensa si foarte clara pentru a nu derapa.
Ca ne agatam unii de altii nu reprezinta nici o noutate, si ca uneori taiem “legaturile” pentru a ne elibera putin, de asemenea, este cat se poate de normal. Mai greu este atunci cand cel de care doresti sa te detasezi, nu intelege asta ori intelege dar nu este de acord, fapt care va duce la discutii care pot degenera. E pacat.
Atunci cand amesteci afacerile, ca sunt la figurat sau la propriu, cu familia sau prietenii apropiati, scrii o reteta pentru dezastru, pentru ca la un moment dat cele doua relatii, de prietenie si “afaceri”, vor intra in coliziune, daca una dintre ele va intampina hopuri. Intr-o astfel de situatie eu m-as aseza la aceeasi masa cu persoana in cauza si i-as spune cat se poate de clar care-mi este pozitia si ce aleg intre relatia profesionala si cea personala, daca prefer sa-mi ramana prieten si nu asociat sau invers. De fiecare data am pretuit prietenia mai mult.
Nu a inghetat pentru ca afara ar fi mult prea frig si pentru ca CET-ul nu ar furniza agent termic ci a inghetat aseara pentru ca mi-am reactivat contul de…. de… Hi5! Doamnelor si domnilor ati citit extrem de bine, am cont pe rahatul acela de site, si cum e normal sa dau cateva explicatii inainte sa umplu Spitalul Municipal de cazuri de infarct, iat-o pe Umblu liber.
Aseara am ajuns pe hi5 prin statusul cuiva de pe messenger si navigand printre pitipoance si cocalari, precum Titanicul printre aisberguri, m-am lovit precum faimoasa nava de un prieten. Datarea cu carbon a amintirii ne-ar duce undeva in anul 1997, de cand noi doi nu am mai tinut legatura, asa ca-ti dai seama cum instantaneu mi s-au umezit ochii si am dat “reactivare cont”.
Daca faci greseala, pe care si eu am facut-o aseara, si intri pe izvorul pitipoancelor, pe pagina mea nu vei gasi nimic interesant, ba chiar te alung de acolo pentru ca nu ai ce vedea. HI5-ul trebuie tratat strict ca o unealta de gasit prieteni vechi, exact cum ai sapa dupa cadavre ori comori, comparatia imi apartine in totalitate.
Astazi am gasit un fost coleg din generala, un altul din liceu… Persoane la vederea carora am lacrimat instantaneu. Nu credeam ca le voi mai revedea vreodata. Incredibil cum un produs de rahat te poate ajuta atat de mult in anumite situatii…
Vremea odioasa de afara ma tine in fata monitorului pe care l-am abandonat fara inima in ultima saptamana si ma face sa ma gandesc la vremuri demult, sau nu, apuse, la prieteni pe care ii am de foarte mult timp, dar si la cei pe care ii am de putina vreme, oameni care si-au pus intr-un fel anume amprenta asupra vietii mele.
In primul an de facultate am stat in Drumul Taberei 34, bloc Z6, in chirie. Traiasca baba-proprietar care semana atat de mult cu un dictator pe vremea aceea. A semnat contractul (singura data cand am stat in chirie cu forme legale) ca apoi sa conteste anumite clauze. O femeie care ne suna de multe ori pe saptamana pt a ne certa, evident, din cauza acelorasi clauze care ii zgandareau creierul obosit de vreme si defrisat de neuroni. Cea mai buna prietena pe care o aveam din timpul liceului, cu care am stat 4 ani in banca, se mutase in blocul de peste drum, iar relatia noastra speciala parea sa supravietuiasca vietii de student.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Am experimentat astazi un sentiment eliberator cum nu am mai avut demult. In timp te atasezi de lucruri si oameni, iar acum vreau sa scriu despre cei din urma pentru ca relatiile cu ei presupun adevarate negocieri uneori si o comunicare intensa si foarte clara pentru a nu derapa.
Vremea odioasa de afara ma tine in fata monitorului pe care l-am abandonat fara inima in ultima saptamana si ma face sa ma gandesc la vremuri demult, sau nu, apuse, la prieteni pe care ii am de foarte mult timp, dar si la cei pe care ii am de putina vreme, oameni care si-au pus intr-un fel anume amprenta asupra vietii mele.
