Intr-un fel sau altul, sigur existi, chiar daca existenta iti pare a fi una mica si lipsita de importanta. Sistemul este mare si contine o sumedenie de rotite, dar oare sistemul exista cu adevarat asa cum il stii?
Multe suflete au parasit lumea aceasta fara sa realizeze acest lucru si, spun cei specializati in ezoterism, isi duc mai departe traiul “acolo” confundand astfel planurile.
Daca tu de fapt ai murit doar ca inca nu stii asta? Continui sa-ti duci rutina zi de zi ca si cum totul este neschimbat refuzand sa observi ca unica schimbare survenita este la propria persoana…
Si daca am murit cu totii fara sa ne dam seama si in indobitocirea noastra pamanteana am creat un sistem in care sa ne incadram ca rotite dincolo de moarte pentru ca doar atat stim? E posibil sa nu vedem frumusetea ce ne asteapta dupa moarte din cauza limitelor impuse si autoimpuse?
Cine poate afirma cu o adevarata certitudine ca ceea ce traim acum este planul material tridimensional si extrem de limitat, oameni buni? Nu reusim sa vedem nimic dincolo de lingura de mancare la care tanjim dupa o zi de munca si simtim ca nu avem posibilitatea sa traim altfel decat subjugati de o societate ce ne serveste drept ţarc, dar este acesta planul material sau o lume creata de noi imediat ce am iesit din el? Citeste mai mult (Articol publicat pe 16 Mai 2009)
De cand eram copil speram ca lumea ce ma-nconjoara sa nu fie doar atat cat percep prin cele 5 simturi. Crescand, m-am lovit de situatii ciudate pentru care nu am gasit intotdeauna explicatii logice, lucru care mi-a intarit speranta.
Prin clasa a 4a am stat pe perioada verii la un unchi de la tara, care avea prin gospodarie si cateva animale. Printre ele, o vaca. Pe langa mine, aceasta era imensa. Totusi nu ma ataca desi imi era foarte frica de ea. Vazand asta, unchiul mi-a spus ca “dobitoacele” vad imaginea alungita, crezand astfel ca omul este mai mare decat ele. In urma acestui dezavantaj natural, se si tem de el. “Interesant…”, mi-am zis, iar intrebarea mea a fost urmatoarea: “Pai si noi cum stim de fapt cum arata lucrurile?”
Sambata am cunoscut doua persoane cu care am avut o adevarata dezbatere la “Gara Lipscani” la un suc despre ceea ce ne inconjoara. Daca un cal vede omul mai mare decat este el de fapt, cum arata omul de fapt? Imaginea este preluata din mediul inconjurator de catre globul ocular si este apoi trimisa catre creier, care o proceseaza. De aici pleaca pentru interpretare, care este si destinatia finala. Globul ocular difera de la specie la specie. Asa cum un cal vede intr-un fel obiectele din jurul sau, iar omul altfel, cum ne putem da seama ca arata de fapt lumea ce ne-nconjoara? Citeste mai mult (Articol publicat pe 28 octombrie 2008)
Omul modern este ancorat in trecut cu frica de viitor si uita ca exista prezentul. In fiecare secunda, gandurile noastre despre momentul “acum” sunt perturbate de amintiri sau de frici ale viitorului. In permanenta masuram timpul ca si cum acesta ar fi o linie. Ne afundam in spatii pline de orologii ca nu cumva sa uitam cat mai avem pana la: meci, intalnire, plecare, trezire, somn, treaba, relaxare etc.
O teorie interesanta a fizicii cuantice spune ca timpul nu exista asa cum il percepem noi, ci intr-o simultaneitate bizara.
Eu am interpretat astfel:
Timpul reprezinta numai momentul “acum”. Tu te afli intr-o bula temporala in permanenta, dar nu in aceeasi, pentru ca fiecare alegere pe care o faci, in fiecare secunda, genereaza alte bule reprezentand fiecare varianta posibila. Tu te afli in aceea aleasa de tine. Partea faina e ca celelalte continua sa existe si, deci, ai putea sari in ele dupa ce ai ales, daca ai ales gresit. Citeste mai mult (Articol publicat pe 11 decembrie 2009)
Pentru ca nu detin foarte multe informatii in domeniul asta incat sa ma autodeclar expert, nu voi aprofunda prea mult subiectul, dar as vrea sa-ti ridic un semn de intrebare. Teoria care mi se pare cea mai apropiata de acceptiunea mea este cea a campului cuantic. Totul exista sub forma de energie si ia forma materiei atat timp cat i se da aceasta interpretare. Asa cum apa reactioneaza in structura ei moleculara la emotiile din jurul ei modificand-o, asa si moleculele din jurul nostru, de pretutindeni, danseaza intr-un vals extrem de complex formand si deformand realitatea pe care o percepem. Ia ca exemplu coincidentele. Nu apar din intamplare ci sunt generate si atrase de tine.
Cei mai multi oameni sunt prinsi captivi in dimensiunea materiala si o percep doar pe aceasta prin singurele simturi in care au incredere. Atat timp cat nu vad, aud, pipaie, miros sau gusta “ceva”, acel “ceva” sigur nu exista, dar ce facem cu undele radio, infrarosii, radiatiile etc? Exista, dar nu le percepem. Cu ajutorul lor reusim sa intram in alte dimensiuni. Visele sunt unde cerebrale, gandurile pot fi receptionate prin telepatie de catre terte persoane si asa mai departe. Noi trebuie doar sa ne reglam “tunerul” pe frecventa dorita si astfel accesam un univers paralel compatibil cu acea frecventa.
Primul pas pe care trebuie sa-l faci in directia “evadarii” din material e sa accepti ca exista mai mult decat atat, apoi sa-ti schimbi sistemul de valori prin care filtrezi perceptia mediului incojurator precum si apetitul spre negativ care defineste practic specia umana.
Oricat de ciudata sau grea ti se poate parea viata, de fapt e o suita de situatii menite sa iti aduca informatii noi. Nu exista un Dumnezeu acolo Sus care sa te pedepseasca daca faci o miscare gresita si in nici un caz nu-si bate viata joc de tine atunci cand cazi de la inaltime si-ti dai seama ca nimic nu-ti iese.
Incepi jocul prin a-ti alege parintii, conditiile de trai, calitatile de care vei dispune odata “incarcat” scenariul, defectele, bolile din care doresti sa inveti ceva. Setezi toate acestea pentru ca in timpul vietii sa inveti din ele. Inainte de a intra joc, daca esti o fire geloasa, vei alege cel mai probabil ca sotia sa te insele in speranta ca vei invata ceva pentru a trata apoi totul cu o oarecare detasare, intelegand ca exista un motiv intemeiat pentru care totul ti s-a intamplat.
In acelasi timp si altii se conecteaza la jocul acesta si totul seamana cu un Multiplayer Game. Prieteni si dusmani din jocuri (vieti) anterioare te intampina in diverse situatii si prin ceea ce simti relativ la noile intamplari evoluezi sau nu in gandire. Scopul este sa atingi ultimul nivel.
Pana acolo intalnesti oameni si situatii care te vor ajuta, chiar daca la prima vedere te vor jefui, batjocori sau primi cu bratele deschise, caci in aceasta lume totul are loc, nimic nu se intampla, si la baza tuturor momentelor, coincidentelor, suferintelor si bucuriilor exista motive intemeiate ale existentei lor. Cel mai dificil este sa le vezi.
Daca scriu aici ca am aflat cine mi-a fost sora intr-o viata anterioara, ca reincarnarea pentru mine este o convingere mai puternica decat cea a faptului ca Pamantul este rotund sau ca pot zbura prin meditaţie, câţi m-ar cataloga drept nebun? Găsesc într-adevăr confortabilă poziţia cu mainile la spate, iar pernele lipite de pereţi nu reprezintă o diferenţă foarte mare faţă de studio-ul de radio, unde pereţii sunt capitonaţi cu burete, dar prefer să mă dau cu capul de acestia, dacă asta face ca majoritatea să se simta în largul ei, într-o lume limitată, locuind într-o închisoare ale cărei gratii sunt imaginare.
Sunteţi prizonierii propriei raţiuni, oftaţi la ceea ce este dincolo de gratiile în spatele cărora vă imaginaţi, fiind siguri pe ceea ce atingeţi, vedeţi, simtiţi, gustaţi, mirosiţi. Vă minţiţi singuri. E mai confortabil să fii prizonier în mediul pe care-l cunoşti atât de bine, decât să ai o infinitate de posibilităţi. Atât timp cât există limite, ştii ce e bine şi ce nu, dar binele este de fapt o noţiune alimentată de propriile convingeri mai mult sau mai puţin influenţate din exterior. Citeste mai mult (articol publicat pe 21 ianuarie 2009)
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Intr-un fel sau altul, sigur existi, chiar daca existenta iti pare a fi una mica si lipsita de importanta. Sistemul este mare si contine o sumedenie de rotite, dar oare sistemul exista cu adevarat asa cum il stii?
De cand eram copil speram ca lumea ce ma-nconjoara sa nu fie doar atat cat percep prin cele 5 simturi. Crescand, m-am lovit de situatii ciudate pentru care nu am gasit intotdeauna explicatii logice, lucru care mi-a intarit speranta.
