Sa nu cumva sa crezi ca acest articol tinteste crestinii in general. Nu, doar pe cativa si voi explica imediat si pe care. In urma cu aproape doua saptamani navigand pe net am dat de un articol interesant despre Proiectul Nasa – Blue Beam. Destul de bine prezentat pe un blog Crestin, unde daca vii cu o idee care sa contravina in vreun fel dogmei, esti pus la perete si brutal executat.
Pentru ca am nervii tari si multe momente de plictiseala, uneori, la serviciu, m-am distrat putin cu idei care-mi apartin si care sunt, desigur, pe alocuri impotriva ideilor prezentate de cei cativa comentatori. Spre exemplu, Dana, o doamna probabil mai in varsta decat mine poseda un ton razboinic ce numai dintr-o convingere crestina plina de iubire nu pare sa vina, intarit pe ici pe colo de insusi administratorul site-ului, care pana la urma mi-a tuflit o interdictie faina de tot in concordanta cu dogma pe care o respecta cu atata piosenie. citeste mai mult »
Un documentar facut poate pentru a soca putin romanii. Este un film scurt, are doar 25 de minute, si vorbeste despre disparitia a doi studenti, de la Politehnica, manati de propria curiozitate sa viziteze ruinele Manastirii Chiajna de langa Bucuresti. Cladirea arata de-a dreptul infiorator, turla a cazut la cutremurul din ’77, ea nu a apucat sa fie sfintita pentru ca a fost atacata de turci, care au confundat-o, din cauza aspectului, cu o cetate. Clopotul a fost aruncat in Dambovita de acestia, iar localnicii spun ca in noptile cu luna plina se aude parca avand unicul scop de a ridica parul pe cei care traiesc in zona.
Bucuresti 13 este un film realizat pe baza disparitiei celor doi. Prima parte este reprezentata de un mic istoric al locului si de un interviu la volanul unei masini (total nepotrivit decorul) cu un prieten al celor doi, care a gasit caseta cu ce au filmat studentii la ghena de gunoi la 13 ani dupa misetrioasa disparitie. Abia de aici porneste partea interesanta – imaginile needitate. Nu sunt sigur daca imaginile sunt autentice pentru ca inainte de a pleca spre Manastirea Chiajna, cameramanul filmeaza camera de camin (asa pare) punand accent pe obiectele foarte vechi de acolo, ca si cum ne-ar sili sa credem ca suntem in anul 1995.
Manastirea pierde caramida cu caramida la trecerea fiecarui tren pe calea ferata situata la 10 metri de peretii subreziti, iar “sangele” ei este supt zilnic de carutele tiganilor din zona servind ca piatra de pavaj ori reprezentand un viitor perete in casa carutasului.
Ciuma
Mănăstirea a fost părasită pe timpul ciumei din vremea domniei lui Alexandru Ipsilanti. Alte surse susţin că mănăstirea funcţiona în 1792, dar a fost părasită în vremea ciumei, cand domnitor era Mihai Şuţu. Una din legende spune că însuşi mitropolitul Ţării Româneşti, Cozma, a murit din această cauză chiar în această biserică. (Wikipedia)
Disparitii, crime si infectii, nu neaparat in aceasta ordine, au fost semnalate in zona, cele din urma fiind puse pe seama gunoaielor ce pazesc biserica precum enoriasii pe care nu a apucat sa-i ocroteasca. Curajosi sunt unii manelisti, care au filmat videoclipuri acolo alaturi de trupa “Praf in ochi” cu piesa “1000 de ganduri“.
Chipul misterios
Pe zidul din dreapta, dinspre intrare, cam pe la mijloc, la câţiva metri
înălţime, desprinzându-se tencuiala, a aparut un chip enigmatic, de o stranie frumuseţe, ce seamană cu o domniţă, dar şi cu un înger, iar după alte pareri ar semăna cu Sfinxul de la Gizeh sau cu Sfinxul românesc. Se presupune că acest chip ar fi cel al fiicei doamnei Chiajna, Ancuţa, ucisă din ordinul mamei sale, căreia îi încalcase porunca, măritându-se cu alesul inimii ei. (Wikipedia)
Documentarul n-o fi bazat pe fapte reale, dar un drum la Manastirea Chiajna nu poate decat sa te faca sa simti ca viata pe care o ai contine si putin piper ocult, presarat cu sare de cacealma si oregano folcloric.
Spuneam ca nu voi scrie nimic aici pana sambata cand ma voi intoarce la Bucuresti, dar iata ca internetul ma urmareste peste tot, iar intamplarile despre care pot scrie vin precum o avalansa. Astazi, 24 iunie, am luat din parcare masina tatalui meu si am plecat intr-un tur al catorva manastiri din Moldova, impreuna cu un var foarte apropiat si doua fete extraordinare.
Turul a avut itinerariul Bacau – Targu Neamt – Bacau – comuna Berzunti – Bacau. In total distanta a masurat 400 de km. Pana la prima manastire am avut parte de peripetii, dintre ele amintim coliziunea evitata la mustata cu botul meu in fundul unuia oprit la calea ferata, apoi frana de cativa metri buni a unui sofer de dubita disperat sa nu ma loveasca in timp ce intorceam in loc nepermis, sa-i dea Dumnezeu sanatate, si multe alte depasiri milimetrice prin locuri aproape imposibile, pe care eu le percepeam ca fiind foarte ok, dar care pe pasageri i-a ingrozit.
Prima manastire – Secu din jud. Neamt. Cocheta, ingrijita, mare si frumoasa. Atmosfera rece. Scris un Acatist, pus 5 lei in el si dat calugarului… Totul rece. Ma asteptam sa-mi spuna “Completati dvs o cerere…”. Rece, dar ok per total.
A doua manastire – Sihastria tot in jud Neamt. Mai mare decat Secu, la fel de frumoasa, dar mult mai rece. Un cadavru ar putea fi comparat la temperatura interioara. Intrati in biserica, una dintre fete a intrebat pe preotul de la intrare cat ar costa un Acatist de 40 de zile. Raspunsul ne-a cam socat “40 de lei”. Am crezut ca il iau ce ciuf si il dau cu capul de cruce. A lasat 20 de lei (?!?!?!) si am mers mai departe.
A treia manastire – Agapia (foto). Am un singur cuvant pentru a o descrie: superba! Atmosfera – rece, oameni parca absenti.
A patra si ultima – Sfantul Sava din judetul Bacau, o manastire mica (inca nu am fotografii de acolo), dar foarte primitoare. Am mers la o maica ce parea mai “bazata” si i-am spus ca am adus ceva pentru cei de acolo. A fost vorba despre niste pachete, care au continut ulei, faina, sare, zahar, vin (ravnit pana acolo de noi) cu unicul scop de a le dona. Am fost primiti inauntru, am stat de vorba cu ea si cu inca o maica, am fost dusi in biserica inchisa (era ora 21) unde au aprins luminile pentru a o putea vedea. Calugarul aflat in incinta ne-a prezentat ce ne-ar fi interesat si ne-au indemnat cu totii sa innoptam acolo. Din pacate nu am avut cum, dar cu siguranta vom reveni pentru ca zona este absolut superba, iar oamenii bestiali. La plecare ne-au invitat in magazinul bisericesc pentru a ne alege diferite obiecte si am primit in dar fiecare cate o plasuta ce continea o carte, nu am apucat sa vad despre ce, si cateva obiecte foarte frumoase. Am tinut sa cumpar ceva pentru a oferi niste bani, dar toata gramada pe care am ales-o a fost “calculata” la 8 lei, valoarea fiind de fapt peste 13. Am ales sa platesc estimarea mea, chiar daca suma a fost initial refuzata de catre maici. Ah, inca ceva: la intrebarea “cat costa un acatist de 40 de zile?” am primit raspunsul “nimic. Puteti lasa ce vreti sau cat vreti.”
La intoarcerea spre casa, o ploaie torentiala ne-a prins pe un deal plin cu serpentine, iar eu, sofer “experimentat”, am intrat cu roata dreapta fata in ditai groapa vazand apoi pe geamul portierei din dreapta cum sare capacul meu undeva pe camp. Am oprit, am inspectat problema si constatat paguba nesperat de mica, am cautat de nebun obiectul pierdut in santul de pe marginea drumului si am plecat mai departe.
O zi excelenta! :) Asa sper sa o ai si tu pe aceasta.
Eh, asa da! Cateva voci din Biserica Ortodoxa Romana au inceput sa faca putina galagie deranjand pe “superiorii” acesteia. Intre peretii bisericilor nu e doar dragoste pentru aproape si rugaciune pentru binele Mult Preafericitului, dar si al omenirii.
Acum la Realitatea TV la “16-18 Deschide Lumea” e o dezbatere prin telefon intre preotul Viorel Dica si I. Corduneanu, consilier juridic al Patriarhiei, pe tema “Sindicatului Pastorul cel Bun”. Primul dintre fericiti este purtatorul de cuvant al acestei organizatii menite sa-i reprezinte pe preotii care se vor inscrie. Cel din urma spune ca este ilegal, ca acestia cand au fost hirotoniti au acceptat sa piarda anumite drepturi, printre care si asocierea in organizatii.
Argumentul purtatorului de cuvant a fost acela ca prea putini bani ajung la preotii din zonele rurale si ca acestia sunt nevoiti sa sustina parohia pe care o au cu fonduri mici traind astfel in saracie lucie. Este vorba despre satele care inregistreaza scaderi demografice. Patriarhia, desigur, nu este incantata de aceasta idee “laica” si spune ca preotii i se subordoneaza intru totul, lucru precizat in “noul statul al preotilor”, document care nu a ajuns in mainile acestora, dupa cum a precizat domnul Viorel Dica.
Ne indreptam spre un destin luminos, un destin care culege ceea ce istoria a semanat in sanul BOR prin ignoranta si fudulia Mult Preafericitilor – cojones. Un preot cu cojones, dragoste pura pentru enoriasi, dar si dorinta de a indruma pe cel care are nevoie este un Parinte.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Sa nu cumva sa crezi ca acest articol tinteste crestinii in general. Nu, doar pe cativa si voi explica imediat si pe care. In urma cu aproape doua saptamani navigand pe net am dat de un articol interesant despre Proiectul Nasa – Blue Beam. Destul de bine prezentat pe un blog Crestin, unde daca vii cu o idee care sa contravina in vreun fel dogmei, esti pus la perete si brutal executat.
