De aproape un an tot sesizez schimbari atat in viata mea cat si in a celor din juru-mi. Cred ca cel putin o treime din cei pe care-i cunosc si care-mi sunt mai apropiati au trecut printr-o despartire. Unii dupa doar cateva luni intense, altii dupa ani.
Oamenii isi tot separa drumurile din vechi timpuri, dar parca acum se intampla ceva ciudat. Prea multi intr-un timp atat de scurt. Ce nu ne mai convine la cel/cea de langa noi? Am ajuns sa nu-i mai suportam pe ceilalti, sa nu stim ce vrem de la viata, sa vrem, poate, prea mult si imposibil de avut? citeste mai mult »
Discutam astazi cu cineva drag despre Legea Atractiei si despre cum aceasta ar functiona sau nu, apropo de emisiunea tv la care am aparut pe acelasi subiect. Persoana in cauza este una sceptica si nu da prea multi bani pe o teorie misticizata, intr-o oarecare masura, prin care sa-ti poti crea realitatea cu atata usurinta, voluntar sau involuntar.
Asa cum am zis si in emisiune, la Festivalul Body Mind Spirit de anul acesta dna. Eniko Marian a spus foarte bine intr-un discurs, apropo de inexistenta negatiei in “limbajul Universului”:
Unde-ti este indreptata atentia, iti este si energia
Interesant, nu? Mie, prin aceasta fraza, mi-a fost explicat mecanismul Legii Atractiei. Domnisoara de astazi m-a intrebat cum este posibil ca ea sa atraga ceva negativ daca se gandeste ca nu vrea acel lucru. Fraza de mai sus explica foarte bine conceptul. Ca iti doresti sau nu ceva, atat timp cat te gandesti la asta (de bine sau de rau), ceea ce iti imaginezi vine spre tine. Negatia tine de limbaj, nu de materializare. Ideal, i-am explicat, ar fi sa-ti creezi automatisme de gandire constructiva lipsita de negatii. In loc de “Nu vreau sa am cancer”, sa gandesti “Sunt un om sanatos”. Parca e o diferenta intre cele doua.
Apar momente in viata in care tanjesti dupa o schimbare. In unele cazuri stii ce vrei sa modifici si cat si de asemenea esti sigur ca rezultatul te-ar multumi pe deplin, asa ca astepti ca ea, cumva, sa se produca ori faci tot posibilul sa o grabesti. Din pacate, de foarte multe ori, rezultatul nu te multumeste pe deplin, asa ca astepti o alta schimbare cu speranta ca in aceasta-ti vei gasi linistea, armonia.
Discutam cu o prietena, de care m-au despartit 6 ani, aflata in cautarea unei schimbari ca acestea vin pe neasteptate si au loc intr-o clipa. Eu simt ca mi-am gasit drumul, cel putin pentru moment, in urma cu 2 ani si jumatate, cand o colega de la radio mi-a pus pe masa o carte ce a servit drept scanteie, asa cum a patit si Julia Roberts vara aceasta in timpul filmarilor la productia “Eat, pray, love”, inspirata din experientele unei scriitoare americance, pe care aceasta le-a strans intr-o carte de succes. Filmand o parte a productiei in India, o revelatie a izbit-o si s-a convertit la hinduism. Asa, pe nepusa masa.
Experienta mi-a demonstrat ca ceea ce-ti doresti iti scapa printre degete daca iti doresti prea mult, transformand dorinta intr-o mica obsesie. Detasarea e cheia, alaturi de pornirea de a sti/face mai mult pentru tine, nu pentru altii.
Incepand de duminica aceasta, 1 noiembrie, emisiunea Siesta Weekend intra intr-un fel de retragere treptata de pe Radio Guerrilla, dupa mai bine de doi ani de existenta. Schimbarea este binevenita, mai ales dupa atat amar de vreme, in care Siesta a reprezentat emisiunea in cadrul careia m-am simtit cel mai bine in cei 5 ani de Eliberadio (!!!) si una dintre cele mai bune si competitive emisiuni de weekend din FM-ul Capitalei (nu o spun eu ci altii de la radio-uri concurente si sondajele de audienta).
De la ritmul lent, chill, al amiezei, trec la cel alert al serii de weekend prin care incerc sa tin soferul treaz, si in acelasi timp relaxat, la volanul masinii sale blocate in traficul nenorocit ce-l intampina la fiecare final de duminica, la intrarea in Bucuresti. Emisiunea se va numi DN 66 (sixty-six) – Kilopetrul zero.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Initial incepusem un alt articol, dar in timp ce-l redactam pe acest suport artificial, m-a lovit o oarecare tristete. In timpul copilariei ma jucam cu ceilalti copii pe afara, unde construiam lucruri ca apoi sa le daramam. Ne imaginam ca suntem supereroi si alergam toata ziua… Ce frumos a fost!
Cel mai mult am visat in timpul copilariei la un computer. L-am primit in clasa a 7a si am intrat intr-o lume in care oamenii comunica non-verbal si fara atingere, in care un zambet este o poza galbena intr-o fereastra virtuala. In clasa a 7-a am deschis o portita catre o lume guvernata de un singur limbaj: cel binar. O lume care la unison il injura pe Bill Gates pentru un sistem de operare plin de erori, si care in acele vremuri isi petrecea 10 ore pe zi stand pe scaun si schimband impresii pe mIRC.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
De aproape un an tot sesizez schimbari atat in viata mea cat si in a celor din juru-mi. Cred ca cel putin o treime din cei pe care-i cunosc si care-mi sunt mai apropiati au trecut printr-o despartire. Unii dupa doar cateva luni intense, altii dupa ani.
Apar momente in viata in care tanjesti dupa o schimbare. In unele cazuri stii ce vrei sa modifici si cat si de asemenea esti sigur ca rezultatul te-ar multumi pe deplin, asa ca astepti ca ea, cumva, sa se produca ori faci tot posibilul sa o grabesti. Din pacate, de foarte multe ori, rezultatul nu te multumeste pe deplin, asa ca astepti o alta schimbare cu speranta ca in aceasta-ti vei gasi linistea, armonia.
