Dupa ce am avut o adevarata revelatie in timp ce contemplam pe WC acum doua saptamani si pe care am uitat-o la scurt timp dupa savarsirea evenimentului, acum scriu pentru a nu se intampla din nou. Nu cred ca poate fi inclusa in categoria revelatiilor, dar in aceasta seara am inteles ceva. In urma cartilor citite din februarie si pana astazi, mi-am dat seama ca nu exista coincidente si am decis sa le urmaresc firul. Asa o carte m-a dus catre alta, un om spre altul, o intamplare in alta, toate formand un gigantic puzzle. Din pacate, detin doar o bucatica din el formata la randul ei din alte mici bucatele si totusi asta ma bucura. Imi place ideea ca mai e mult de descoperit.
Acum jumatate de an am citit o carte extraordinara – James Redfield “Profetiile de la Celestine” – pe care nu am inteles-o in totalitate. Astazi, o persoana pe care nu o cunosc si care a ajuns pe blogul acesta, m-a contactat si mi-a recomandat filmul facut dupa aceasta carte. L-am “cumparat” de pe internet si l-am privit pe alocuri cu ochii umeziti de emotie.
In ceea ce vad mai toti romanii, care au ascultat-o cantand, ca fiind zi de plangere a mortii Ancai, eu vad un prilej de bucurie. Va rog scuzati-mi presupusul cinism care credeti-ma ca nu exista, dar eu ma bucur pentru ea. Unde a plecat sigur e mai bine decat aici!
Am inteles ca prima data s-a manifestat cancerul in zona sanilor, cancer de care a scapat. Apoi s-a mutat la ovare si cine stie unde ar mai fi dus daca l-ar fi combatut si pe acesta. Nu mai stiu ce popor percepe moartea cuiva ca pe o sarbatoare. Pleaca dintre noi spre ceva maret unde durerea nu exista, iar aici nu ma refer la ideea de Rai asa cum este ea perceputa de catre noi. Dupa o viata destul de zbuciumata si plina de durere spre final, plecarea din planul material inseamna in acelasi timp evolutie. A invatat multe in cei 51 de ani petrecuti printre oameni, intr-un secol dificil, de transformare, experienta care va fi imbogatita in viitor cand, poate, va alege sa se intoarca pentru a mai invata ceva.
Ceea ce noi inca nu intelegem e faptul ca viata pe Pamant e de fapt o scoala pe care o privim de Sus ca pe o joaca. Intram in hora, ne impiedicam de o piatra, cadem, dar a doua oara cand intram in ea, vom ocoli piatra respectiva. Se numeste experienta. Ne putem bucura de ea sau nu. Dupa ce am inteles acest mecanism, mult mai amplu decat ce am expus aici, mi-a disparut frica de moarte. Regretul ramane, dar suferinta cauzata de plecarea cuiva drag nu mai exista la aceeasi intensitate.
Cine suntem? Oameni ascunsi dupa masti pentru a fi acceptati, placuti de catre societate. O doamna seminarista, si astrolog pe deasupra, ar spune “sa fie validati” ori, “ei, oamenii, sunt miezul unei cepe inconjurate de multiple foi reprezentate de ego, de ceea ce vor altii sa vada”. Eu ma numesc Petru. Cred in Dumnezeu, dar nu cred in Biserica si cu atat mai putin in cea Ortodoxa… si Romana pe deasupra.
Sunt de parere ca exista ceva maret dincolo de noi la care avem acces direct, dar preotimea ne-a inoculat bine ideea ca suntem doar niste oi prapadite in nevoie disperata de pastori imbuibati cu banii pe care simtim ca trebuie sa-i dam. Suntem invatati ca El este perfectiunea, iubirea absoluta, dar in acelasi timp ne pedepseste, este razbunator si vanitos. Ni se spune sa nu ne inchinam la chip cioplit, dar o facem la icoane si pereti pictati. De frica Sa, oamenii isi fac la fiecare trecere prin fata unei biserici cruce mai mult din superstitie decat din credinta. Nu cred in Bibilie si nu o vad momentan ca mai mult decat o simpla carte, foarte interesanta de altfel. Motivul ar fi trecerea anilor, a erelor care si-au lasat amprenta asupra ei prin modificari efectuate de conducatorii bisericilor acelor vremuri pentru a adapta Biblia la mentalitatile de atunci. Manipularea este eficienta atunci cand stii carui public i se adreseaza.
Sunt fan Oreste. Am zis-o si o sustin sus si tare. Imi pare rau ca abia acum i-am descoperit emisiunea, dar cred ca nu e niciodata prea tarziu. Pentru cei care nu stiu, in fiecare vineri noaptea de la 22 realizeaza “Codul lui Oreste” pe B1 TV cu un continut ce apartine esoterismului in mai toate formele sale, de la religie si pana la “stiinta” domeniului care vine cu dovezi, atat cat se poate.
In aceasta noapte, subiectul dezbatut a fost cel din titlu, pe langa teoriile conspiratiei. Cum ar fi sa traim sub un guvern mondial? Am avea aceeasi moneda, am imparti aceleasi resurse, iar razboaiele ar disparea, daca e sa privim scenariul optimist. De cealalta parte a liniei il avem pe cel pesimist in care guvernul mondial ar fi compus din acele cateva persoane aflate undeva in varful piramidei, sub ele existand plebea numeroasa formata din 7 miliarde de suflete care alcatuiesc baza ei.
Mai tii minte cand imi raceam degetele tastand despre faptul ca nimic nu este intamplator? In aceasta seara am plecat mai devreme spre ING Bank pentru a plati diverse chestii, am pierdut doua autobuze 123, autobuze care m-ar fi lasat in fata bancii si am alergat dupa un tramvai pentru a ma duce undeva in zona institutiei bancare. Sirul evenimentelor a fost unul aparent total aleatoriu, pierzand cele mai rapide mijloace de transport si prinzand unul care m-a lasat si departe de destinatie.
Am mers pe jos pret de cateva minute trecand pe langa un rond cu verdeata plasat in mijlocul strazii destinat despartirii sensurilor de mers. Doar in urma calatoriei cu tramvaiul as fi putut ajunge pe jos in zona. In centrul acestuia, a rondului, printre panselute, aud un mieunat subtire, precum un strigat disperat. Dupa ce cu greu am deslusit formele, am observat un cap mic de pisoi, la cel mult o luna de viata. Nu am stat pe ganduri si l-am luat acasa. E spalat, fara purici si cu siguranta nu am de gand sa-l dau prin anunt pe blog pentru ca il pastrez pentru mine sau altcineva cunoscut, DAR am nevoie de sugestii de nume de baiat. Comentariile va apartin. :)
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Dupa ce am avut o adevarata revelatie in timp ce contemplam pe WC acum doua saptamani si pe care am uitat-o la scurt timp dupa savarsirea evenimentului, acum scriu pentru a nu se intampla din nou. Nu cred ca poate fi inclusa in categoria revelatiilor, dar in aceasta seara am inteles ceva. In urma cartilor citite din februarie si pana astazi, mi-am dat seama ca nu exista coincidente si am decis sa le urmaresc firul. Asa o carte m-a dus catre alta, un om spre altul, o intamplare in alta, toate formand un gigantic puzzle. Din pacate, detin doar o bucatica din el formata la randul ei din alte mici bucatele si totusi asta ma bucura. Imi place ideea ca mai e mult de descoperit.
