Pana nu demult mi-am raportat existenta la un spatiu plin de franghii, decoruri, cabluri, camere de machiaj si cortine pe care le-am vazut numai din spate, caci viata pana nu demult s-a desfasurat in culisele teatrului personal. Intr-o zi am ales sa las in urma ceea ce credeam a fi totul si am pasit timorat pe scena, in lumina reflectoarelor, cu dorinta de a ma releva in fata celorlalti.
Asa s-a facut ca in sala au inceput sa intre spectatorii. Undeva in dreapta, in randul din fata, asa cum se cade, s-au asezat parintii. In spatele lor au venit colegii de la serviciu, undeva in stanga prietenii cei mai apropiati, din ce in ce mai in spate cititorii blogului meu si tot asa pana la persoana care sta in pragul usii salii de teatru fara a se putea decide daca sa intre ori sa ma astepte afara, in intruchiparea fratelui meu. Toti cei din sala au venit pregatiti sa zambeasca la ce am sa le spun si mai ales pregatiti cu oua si rosii, caci ceea ce simtisem inainte sa urc pe scena era ceva ce ei inca nu auzisera.
Am avut placerea sa aflu ca o amica, pe care nu am vazut-o de niste ani buni, si-a facut trupa de teatru si, pe langa asta, face ceva nou in Romania, din cate stiu eu. Trupa Noua se numeste astfel din acest motiv, dar si pentru ca membri ei sunt tot… noua.
Improvizatia pe care ei o propovaduiesc se mai numeste long form si consta intr-o ora de spectacol coerent ce pleaca de la o sugestie venita din public. Un membru al trupei roaga audienta sa-i ofere un cuvant de la care sa plece tot paienjenisul unei piese cu personaje si intamplari. Culmea e ca si reusesc.
Inglourious Acters este un show de improvizatie long form.
Forma lunga de improvizatie (aparuta la inceputul anilor 80 in Chicago la ImprovOlympic, sta la baza comediei moderne americane) este un “meta-joc”, unde toate joculetele, scenele si monoloagele se intrepatrund pentru a spune o singura poveste. Forma lunga este de fapt o piesa improvizata. Cateodata poate fi o poveste cu inceput, cuprins si sfarsit, iar alteori este o serie de scene legate tematic. In oricare din cazuri, forma lunga este jucata pe scena de improvizatori, care la inceputul spectacolului nu stiu care va fi finalul povestii sau cum va arata colajul de scene.
Asa m-am distrat zilele astea… Ne-am ocupat locul rezervat in fata televizorului dupa ce am platit bilet prin stampilarea buletinului de vot, iar acum asteptam sa vedem piesa. Actorii au trecut de la starea de agitatie specifica reclamei, la plictisul specific actului in sine. Au promis la fel cum au promis si acum 4, 8, respectiv 12 ani, dar parca acestia sunt primii care au coaiele sa-si incalce reclamele in primele zile de guvernare.
Va dam pensii majorate, profesorii vor primi ravnita marire de 50% lipsita de criterii etc. Odata ajunsi pe scena intr-o piesa livrata audientei plina de dobitoci platitori de bilet si sperante, se lovesc de realitate. Scaunele salii sunt la fel de jerpelite, becurile in mare parte arse, frig in sala si pereti crapati. Din pacate nu sunt bani in buget pentru asemenea modernizari promise de altfel inainte cu doar o luna. citeste mai mult »
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Pana nu demult mi-am raportat existenta la un spatiu plin de franghii, decoruri, cabluri, camere de machiaj si cortine pe care le-am vazut numai din spate, caci viata pana nu demult s-a desfasurat in culisele teatrului personal. Intr-o zi am ales sa las in urma ceea ce credeam a fi totul si am pasit timorat pe scena, in lumina reflectoarelor, cu dorinta de a ma releva in fata celorlalti.
