Intrebarea aceasta mi-a scapat. Nu m-am gandit niciodata la ce ar putea exista in spatele visului, asa cum in spatele decorului de teatru gasesti utilaje care il asigura, il misca si modifica astfel incat piesa sa curga natural. O prietena, A., are de ceva vreme vise lucide. Au inceput sa devina comune, nimic special aici, un vis in care parca te trezesti, desi fizic dormi inca, si in decorul caruia te poti misca in voie, fara sa te sperii de ce-ti apare de dupa colt, poti face orice pentru ca legile fizicii nu exista in mintea umana etc.
Acum cateva zile s-a intrebat ce se afla in spatele visului in care se juca si parca totul in jurul ei a inceput sa se clatine, ca intr-un cutremur. Nu a ajuns sa vada “schelele”, dar exista oare ele acolo undeva in spate? Daca visul este o iluzie, ceva o proiecteaza. Visul lucid ar putea fi o prima etapa in aflarea “adevarului” din spatele iluziei si sunt curios daca exista si alte persoane care au incercat sa rupa decorul pentru a vedea “utilajele” care-l asigura pentru ca totul sa curga natural, cel putin aparent.
Ma bucur ca in sfarsit am avut aceasta experienta, desi un pic terifianta! Azi-noapte, la un moment dat, intr-un vis destul de ciudat, am ramas fara curent in casa si am fost extrem de speriat de ceva, dar nu stiu de ce anume. Dintr-o data mi-am dat seama ca visez si am exclamat in acel decor lipsit de energie electrica “Stai ca eu visez acum!!! Trebuie sa ma trezesc pentru ca nu e nimic real.” Am inceput sa apas pe toate butoanele panoului electric pentru a aprinde lumina ca sa deschid ochii si am inceput sa tip la mine, cel care dormea “Trezeste-te!!!”
Am deschis ochii si am ramas mut si catatonic de uimire. Sper ca data viitoare sa-mi controlez visul. :)
Intrebarea pare un non-sens, o carare fara sfarsit plina de alte intrebari si ele fara sens, dar poti fi atat de sigur ca ceea ce vezi acum este real? Si un vis poate parea al naibii de tangibil.
In 2008 am ajuns la concluzia, terifianta pentru unii, ca, si aici citez din mine, "Nimic din ceea ce exista nu exista de fapt". Prietenii m-au catalogat nebun, un om cu mintea umbland libera prin meandrele abstractului. Un an mai tarziu, mi-am pus intrebarea: "Daca ceea ce visam este de fapt realitatea si nu invers?" In 2010, a aparut filmul Inception, cu Leonardo DiCaprio, pe care tocmai l-am vizionat, o productie ce a transpus in imagini ceea ce mie nu-mi da pace de doi ani de zile: Ce este realitatea?
Realitatea pare a fi un vis intr-un vis, intr-un alt vis. Cei din jur pot fi lejer proiectii de-ale subconstientului nostru, ce oglindesc perfect trairile personale. Ne afundam in decorul acesta, care ar putea fi foarte bine construit de noi si nu de un Dumnezeu atotputernic. Judecand dupa pornirea noastra ca Societate, de a consuma cat mai mult si de a ne satisface nevoile primare cu atata disperare, as zice ca ne mintim pe noi insine si ne impiedicam singuri din a cauta adevarata Realitate. Unde este aceasta?
Ma aflam in timpul noptii pe drum (Calea Vitan – Bucuresti) si mergeam spre gara, numai ca afara viscolea apocaliptic, astfel incat zapada venea spre mine in valuri ca de apa. La scurt timp de la plecarea mea din punctul A, un val inalt cat un bloc de 10 etaje a aparut in fata mea. L-am vazut si nu m-am oprit ci am bagat capul inainte si am incercat sa trec prin el. Am simtit greutatea si forta valului, dar nu am cazut. Dupa ce am scapat de acesta, imediat dupa, a venit un altul mai mic, dar care m-a dezechilibrat, moment in care am inapoiat cativa pasi, insa peste care am trecut pana la urma.
Tot visul a fost o insiruire de astfel de scene. Nu retin sa fi cazut deloc sub forta zapezii, dar nici sa fi ajuns la gara. In schimb, am ajuns inapoi acasa dimineata.
In apartamentul parintilor, care acum era al meu, stateam la masa cu mai multe persoane, printre care iubita mea, inca un cuplu si un tip singur. Acesta din urma a spus ca poate sa faca ceva, iar noi ceilalti nu l-am crezut. Pentru a ne convinge, a pus pe masa 1000 de euro pe care urma sa ii primeasca cele doua cupluri, daca el s-ar fi inselat. Din partea noastra nu ar fi existat nici un risc, pentru ca el ar fi fost interesat doar de faptul de a avea dreptate, iar de bani nu ar fi avut nevoie. Pentru ca a pierdut pariul cu el insusi, am primit banii, pe care urma sa-i folosesc intr-un mic imprumut pe care-l am in viata reala si pe care astfel l-as fi achitat complet, ramanandu-mi cea mai mare parte din suma ca surplus.
La un moment dat, am plecat in sufragerie, unde tipa din cuplul invitat la noi acasa se uita din pat la televizor, iar iubita mea, aflata intr-un dressing, imi ascundea ceva, probabil o parte din banii abia primiti. Imediat dupa aceea, am vazut cum din aerul conditionat oprit s-a scurs apa pe peretele de care era atasat, lasand o urma ruginie.
Mi-am dorit dintotdeauna sa fiu cameraman la emisiuni culinare, la finalul carora cu siguranta cei care au privit prin obiectiv in detaliu high definition acele mancaruri cazute parca din Rai se infrupteaza cu gura murdara pana la urechi de pofta.
Imagineaza-ti sa fi filmat emisiunile lui Radu Anton Roman. Cum ar fi fost oare sa nu-ti fi dat nici macar o gustare, dupa ce i-ai filmat pe el si pe Busu delectandu-se la final in jurul oalei? Daca noi, telespectatorii, am udat covoarele apartamentelor romanesti cu ochii lacrimand de dorinta in fata ecranelor umede, cum s-or fi simtit oare cameramanii care au parte si de simtul olfactiv la fata locului?
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.