Alaltaieri parca altcineva a preluat controlul asupra corpului meu si a facut-o lata la serviciu (ma refer la agentia de pub). Sefii nu-mi mai citesc de multa vreme blogul din lipsa de timp, asa ca pot da cateva detalii aici care oricum nu afecteaza firma in nici un fel. Din pozitia de junior copywriter nu am realizat ce responsabilitate am uneori pe umeri si ca in anumite momente multi oameni se bazeaza pe mine si oarecum depind de capacitatea mea de a formula texte macar ok, daca nu incredibile, atunci cand sefa de departament nu e prin preajma pentru a ma ghida/corecta.
Acum doua zile a existat un asemenea moment. Am nascocit sloganuri pentru mai multe imagini intr-un timp foarte scurt (m-am uimit pe mine), iar spre final am primit sarcina de a pune aceste imagini intr-o prezentare Powerpoint. Stiam vag ce am de facut, mai facusem una in trecut, dar atunci am fost ghidat de catre sefa mea. M-am apucat de prezentare. Am aranjat-o frumos, am verificat textul, totul mi-a parut ok, asa ca i-am trimis-o pe mail ca a 2a zi dimineata sa o primeasca pentru eventuale ajustari. M-am uitat la ceas: ora 17:05. Din moment ce am considerat ca nu mai am nimic de facut, unicul deadline fusese respectat cu sfintenie, am considerat ca pana la ora oficiala de plecare (18:00) nu mai poate aparea nimic, si in 99,99999% din cazuri asa se intampla, asa ca am plecat. Acel procent de 0,00001 a aparut cu aceasta ocazie. citeste mai mult »
Am inceput saptamana exact asa cum e si normal sa o incepi. Chef de munca din plin dar fara pic de idei. Ma invart cu scaunul pe aici, stau picior peste picior si cu mainile la ceafa, privesc tavanul, mai sorb putina Cola, mai dau un refresh la blog pentru a citi eventualele comentarii aparute intre timp, fac orice numai sa vina o idee.
Am de facut un slogan pentru un medicament (din motive evidente, nu pot da numele ori tipul) si incep sa ajung la concluzia ca am eu nevoie de unul. Cum pot unii sa scoata idei de copywriter la secunda? Pana cand voi ajunge la acel nivel, va trebui sa ma multumesc pentru moment cu scaunul, tavanul, Cola si ceafa vazuta prin ochii-mi aproape negri.
Oooo da! Mi-am dat seama ca sunt un angajat de cosmar. Sunt nou in agentia aceasta de publicitate (nu te panica, sunt in paralel si la Guerrilla) si deja am inceput sa fac schimbari pe aici. Dupa prima saptamana, pe care am inceput-o amenajand biroul si aruncand la gunoi ce nu-mi apartine, a sosit a 2a in care mi l-am reamenajat. Am dat Apple-ul pe PC-ul din dreapta mea (am ajuns la capatul puterilor cu el), am reconfigurat totul prin Windows. Dupa ce mi-am cam terminat treaba, spre finalul zilei, mi-am dat seama ca sistemul audio 5.1, prezent aici pentru toata sala si ajuns pe masa mea in format 2.1, este incomplet…
Cum s-ar auzi Doamne pe 5 boxe? Am gasit doar 2 din cele 3 disponibile, si mi le-am pus in jurul scaunului. 2 sunt pe masa langa monitor, a 3a in stanga prinsa cu propriul cablu de o chestie ciudata, iar cea de-a 4a sta periculos pe un pervaz interior pe dreapta. Acum pot spune ca ma simt ca acasa pe acest scaun. Din pacate, acasa pot comanda pizza de la Zaza, aici nici vorba…
Idei vin cat de cat… Mai greu uneori. Ieri, spre exemplu, am alergat, mental vorbind, dupa o idee de slogan si nu mi-a venit nici amenintata cu somnul. In cautarea ei adormisem la un moment dat cu capul pe tastatura pana cand am auzit usa de la intrare. Intrase sefa: “Petru, am nevoie de cateva variante de slogan pt produsul X.” Instantaneu am inceput sa scriu. I-am dat 5. Imediat, 5 pixuri au venit pe rand pe calea aerului la biroul meu, dinspre al ei, cate unul pentru fiecare idee “pe langa”, iar cand trimit vreo idee, stau pe capul ei “ai primit? da ce parere ai?” pana cand imi da un feedback. Din fericire, a venit si ideea buna in privinta X-ului si nu numai. Pana acum sunt multumit de un slogan, care ar putea genera o campanie mai altfel, un spot tv, unul radio si de un slogan induiosator. Treaba mai este, iar eu frec duda pe blog. Mi-a trebuit sefa cititoare de “Umblu liber”…
Sa nu credeti ca e usor sa faci emisiune doar in timpul weekendurilor. Nu e deloc usor sa te trezesti in timpul saptamanii la ora 11, sa privesti casa in care esti singur si sa te gandesti ce Doamne iarta-ma poti face pentru a-ti alunga plictiseala. Zi de zi aveam aceeasi problema. Relaxarea deplina devenise rutina pentru care toti amicii si prietenii ma invidiau neinelegand ca relaxarea aceasta continua reprezenta pentru mine o adevarata colivie compusa din gratii de plus si balansoar Relaxa.
Asa ca, in sfarsit, dupa 4 ani aproape, am intins antenele pentru a iesi din stadiul de “casnica”. Initial un coleg mi-a propus munca de copywriter, dar l-am refuzat pe motiv ca nu am o imaginatie atat de bogata pentru a scoate texte si idei la comanda. Totul ok pana aici, pana cand altcineva mi-a propus exact acelasi lucru 2 luni mai tarziu. Clar acesta este un semn si trebuie sa merg pe fir sa vad ce iese. Am acceptat, iar acum sunt la al doilea job, stau pe messenger, scriu un articol pe blog, pentru ca aceasta ar fi o zi mai relaxata, perfecta pentru statutul de prima zi de munca pentru un novice, care nu a mai facut asa ceva in viata lui.
Desigur, am facut cunostinta cu multi oameni si nu am retinut nici un nume, am ras stingher la bucatarie, cand toata echipa abia ajungea la birou, intr-un colt mai indepartat, intr-o pozitie care parea confortabila, dar pe care o foloseam ca sa par relaxat. Stii cum e prima zi intr-un colectiv nou. Si ca sa vina colac, nu de salvare, peste pupaza, lucrez dupa 11 ani de Windows pe un Mac. Reinventarea rotii. Shift-stanga este mai mic si sunt tentat sa apas pe ` , CTRL-ul este o tasta cu marul muscat, eva din pacate nu e pe aici, nu am HOME sau END, ori nu le gasesc eu. Nu am idee cum sa navighez prin programele deschise… Romantic. Mi s-a spus ca am un noroc fabulos ca am mouse, ca Mac-urile nu au asa ceva in mod normal, dar pentru userii care sunt la terapie intensiva dupa ani de Windows, a fost creata aceasta facilitate cu mouse conectat prin usb la tastatura, ca e si ei oameni. Programul vechi de lucru: luni-vineri->lene extinsa si dusa la extrema; sambata-duminica->12:00-16:00 program la radio. Program nou: luni-vineri-> 10:00-18:00 agentie de publicitate; sambata-duminica->12:00-16:00 program la radio. Desigur, nu e ceva batut in cuie pentru ca ma vei mai auzi la radio si in timpul saptamanii, cand va trebui inlocuit vreun coleg, si cred ca acesta este principalul avantaj – flexibilitatea programului de lucru – cel secundar fiind pozitia biroului – o statie de 41 de Piata Presei Libere. Salut Oana, sefa mea de departament, care citeste regulat blogul acesta!
Ca o incheiere, aduc la cunostinta maselor o situatie petrecuta la final de concediu la Bacau vineri. Am cumparat pentru ai mei 300 de euro de la o banca – fix 1095 de lei. Am dat 1100 de lei si am asteptat in schimb 300 de euro si 5 lei rest, dar donsoara mi-a dat 300 de euro si 900 de lei rest pe motiv ca i-am dat prea multi bani. Nedumerit am incercat sa-mi amintesc momentul numararii banilor la coada. Aveam in portofel fix 1100 de lei, dar poate oi fi eu dus cu pluta, ceea ce nu e deloc exclus, ba chiar foarte probabil spre sigur. Am luat restul rasufland usurat ca femeia mi l-a dat si ca nu a fugit cu banii. Toata ziua am incercat sa-mi amintesc foarte clar de unde au aparut banii aia. Sunt ai bancii ori ai mei? Parintii nici ei nu stiau, asa ca am luat suma clandestina si am pornit spre banca, unde aceeasi duduie servea oameni la ghiseu. Cand mi-a venit randul, putin jenat de situatie si suspicios in privinta veridicitatii momentului, i-am spus ca am o suma in portofel pe care nu o pot justifica si ca aceasta ar putea fi a bancii. I-am explicat situatia, dar nu i-am spus suma. “Numarati banii pe care ii aveti in Casa si comparati cu ce aveti in Soft. Daca suma care va iesi in minus este cea pe care o am eu la mine, situatia este clara”. Femeia amuzata de situatie, mult prea bazata pe corectitudinea si atentia ei, a facut ce i-am spus ca apoi, la apasarea tastei “=”, sa se inroseasca puternic si sa lacrimeze cu mainile puse pe obraji. “Am in minus 891 de lei!”, a exclamat ea. “Eu am 900 in portofel. Sunt banii dumneavoastra.”, am adaugat eu amuzat de reactia ei. “De ce v-ati mai intors? E o suma frumusica. Sunt uimita ca ati mai venit cu ea inapoi!”, surprinsa a spus. Unii ar spune ca am fost fraier, ca banca oricum castiga de pe urma naivitatii oamenilor si ca as fi putut dona banii unei manastiri din creierii muntilor, dar sa zicem ca desi mi-ar fi prins bine suma respectiva, nu m-as fi simtit bine cu bani care nu-mi apartin.
Părerile expuse aici sunt de natură personală şi nu reflectă punctele de vedere ale angajatorilor mei sau ale familiei.
Copyright
Toate drepturile rezervate asupra textelor. Textele de pe "Umblu liber" sunt protejate de Legea drepturilor de autor. Este permisa publicarea citatelor pe alte site-uri cu precizarea sursei insotite de link spre textul citat.
Alaltaieri parca altcineva a preluat controlul asupra corpului meu si a facut-o lata la serviciu (ma refer la agentia de pub). Sefii nu-mi mai citesc de multa vreme blogul din lipsa de timp, asa ca pot da cateva detalii aici care oricum nu afecteaza firma in nici un fel. Din pozitia de junior copywriter nu am realizat ce responsabilitate am uneori pe umeri si ca in anumite momente multi oameni se bazeaza pe mine si oarecum depind de capacitatea mea de a formula texte macar ok, daca nu incredibile, atunci cand sefa de departament nu e prin preajma pentru a ma ghida/corecta.
