Feb 06 2010
Ce vad?
Scris la 12:23 | Categoria: Aiurea-n tramvai,Spiritual
Anii copilariei mi-au fost oarecum terorizati noaptea nu de ceea ce vedeam ci de cum uneori vedeam lucrurile in somn, dar si cu ochii deschisi. Cumva, daca priveam atent ceva sau daca ma concentram mai mult pe o imagine mentala, vedeam cum spatiul din imaginea respectiva se dilata enorm, astfel ca o camera de, sa zicem, 10 metri patrati se extindea pana la o suprafata, daca ar fi sa estimez, de 50 sau 70 mp. In acelasi timp lucrurile din camera se indepartau de mine pana cand abia le mai vedeam. Pentru a intelege sentimentul, imagineaza-ti un balon pe care ai desenat cu markerul niste puncte. Il umfli si vezi ca odata cu dilatarea spatiului, punctele se departeaza unele de celelalte. Asta pateam eu.
In timpul copilariei, aceasta traire, ca nu stiu cum sa ii spun altfel, mi-a dat cosmaruri prin senzatiile de spaima pe care mi le-a generat in timpul somnului, dar si cat am fost treaz prin ce am vazut cu ochii in jurul meu. Acum ma fascineaza. Mai multe persoane apropiate m-au surprins in timpul unor discutii, in care m-am concentrat mult pe mesajele emise de ele, privindu-le cu mare atentie, dar in acelasi timp cu o privire care, dupa cum au spus ele, nu-mi apartine. Starea in care intru, pentru a nu pierde acea senzatie, este una aparent catatonica, in care stau nemiscat si abia respir. Un optician mi-a privit ochii in timpul unui asemenea episod si a vazut cum pupilele mi se dilata foarte mult.
Acum, eu nu stiu daca ceea ce experimentez este ceva normal si accesibil tuturor, daca este vorba despre o afectiune a creierului sau daca e pur si simplu ceva ce pot accesa mai putini. Chiar nu m-am documentat. Ce mi-a spus cineva, e ca ar putea fi un pas spre decorporalizare si m-a sfatuit, daca vreau sa ajung acolo, sa ma concentrez pe o totala dilatare a spatiului, pana cand propriul corp se indeparteaza de mine, alaturi de obiectele din imprejurimi.
Din pacate, inca nu am reusit.
Aud 4 voci
Comentarii Facebook
Aud 4 voci - “Ce vad?”
Comentariul tau nu va fi publicat, daca:
-
nu are legatura cu subiectul articolului;
-
este irelevant (“foarte misto!”, “bun!” etc.);
-
folosesti cuvinte vulgare;
-
ataci persoana, nu ideea;
-
nick-ul tau reprezinta denumirea unui site sau blog;
-
adresa de mail este fictiva.
*moderarea poate fi activata, ceea ce ar intarzia publicarea
**Informatiile prezente in comentarii le apartin autorilor acestora, nicidecum Umblu Liber
Cand eram mica, noaptea, daca priveam atent o imagine, aveam senzatia ca se misca. Nu ca se indeparteaza…ci ca se misca. Si da… imi dadea cosmaruri.
Voteaza
0
Petru, grija mare te rog cu experienta decorporalizarii, nu cred ca trebuie sa fii singur cand o incerci, pe bune.
Voteaza
0
oricum ar fi, sa reusesc macar odata! ca ma tot chinuiesc de un an.
eu cand eram mica daca ma concentram si ma uitam fix intr-un loc vedeam niste chestii care se apropiau de mine.. erau niste chestii oarecum ciudate… ca o panza de paianjen si aveam senzatia ca vin spre mine.. dar dispareau :)
nu m-am intrebat ce pot fi si sincer pana acum nici nu mi am amintit de ele.
Voteaza
0