Jul 14 2010
S-a intors Acasa
Scris la 10:28 | Categoria: Aiurea-n tramvai
Din pacate, cei mai multi ii condamna pe cei care au gasit in ei curajul sa iasa din realitatea materiala de bunavoie din diferite motive pe care nu le voi atinge aici, dar eu ii respect pentru ca e nevoie de multe oo sa duci la capat un asemenea demers.
Astazi am aflat cu totii ca Madalina Manole ar fi murit in urma unei sinucideri, dupa cum ar specula posturile de stiri, iar lumea se intreaba “De ce?”. Este o intrebare excelenta, dar inainte de toate eu as felicita-o pentru taria de caracter de care a dat dovada. Nu este usor sa privesti moartea in ochi si sa o imbratisezi. Nu cred ca sinucigasii ar arde intr-un foc etern pentru ca au facut o alegere. Au ales sa iasa mai devreme din joc. De ce sa-i condamnam? E mai simplu decat pare.
Tristetea le apartine celor dragi si nu are nici o legatura cu decedatul. Este nevoia lor de a o avea pe Madalina aproape. Sunt tristi pentru ei, nu pentru cea in cauza. Tristetea in cazul unui deces este un act de egoism pentru ca plangem noi lipsa unui om, nu starea in care acesta s-ar afla in acel moment.
Acest articol nu este unul ironic.
Aud 91 voci
Comentarii Facebook
Aud 91 voci - “S-a intors Acasa”
Comentariul tau nu va fi publicat, daca:
-
nu are legatura cu subiectul articolului;
-
este irelevant (“foarte misto!”, “bun!” etc.);
-
folosesti cuvinte vulgare;
-
ataci persoana, nu ideea;
-
nick-ul tau reprezinta denumirea unui site sau blog;
-
adresa de mail este fictiva.
*moderarea poate fi activata, ceea ce ar intarzia publicarea
**Informatiile prezente in comentarii le apartin autorilor acestora, nicidecum Umblu Liber
Petru, ai avut perderi in familie? Mama, tata, o sora, bunica, sotie ceva?
Intreb pentru ca discursul tau suna ca unul pur filosofic, cerebral, scris cand nu ai avut de a face cu fenomenul. Cand esti pus in situatia concreta nu vei mai avea timp sa gandesti nimic. Vei plange in continuu si iti vei dori sa nu se fi intamplat, egoism sau nu.
De foarte multe ori ma recunosc in tine pe mine pe la 18 ani. O persoana plina de carti in cap, de cunostinte de tot felul, cu idei mari, gandind o gramada, usor aroganta fata de fiintele “mai putin evoluate spiritual” dar fara nici un dram de experienta de viata. Dupa cativa pumni existentiali in bot am invatat insa un lucru: sa nu mai judec pana nu traiesc eu experienta.
Voteaza
+1
Scrisulici, sunt in parte de acord cu tine. Am pierdut o persoana apropiata si am suferit, dar am reusit sa fac un pas inapoi. Ca suferi sau nu de pici din picioare nu face ca situatia sa fie diferita. Suferim pentru ca noi nu reusim sa trecem peste un moment. Nu suferim ca acel om a murit, ci ca a plecat dintre NOI.
intr-adevar, se spune ca atunci cand trupul moare, e cea mai mare bucurie pentru suflet – caci se elibereaza si isi continua calatoria..
Voteaza
0
Un act de egoism este ceea ce a facut ea, daca este vorba de sinucidere. Dumnezeu sa o ierte.
Voteaza
0
:)) Nu are cine si pentru ce sa o ierte… A facut o alegere.
Sunt intrutotul deacord cu Petru viata e o multitudine de decizii si implicit a decide sa renunti e tot o alegere, poate cea mai grea, dar tot o alegere ramane.
Voteaza
0
stii cine ar trebui s-o ierte si pt cine nu ar fi trebuit sa faca gestul asta? copilul ei. Avea obligatia de a avea grija de el. Sunt deacord ca orice gest poate fi considerat egoist chiar si cel mai altruist, dar nu asta e gestul pe care o “luptatoare”, apelativ pe care il tot aud de dimineata, trebuia sa-l faca. Sunt multi cu probleme mult mai mari care isi duc crucea pana la capat traind cu demnitate si murind incercand, nu alegand o scurtatura. Suicidul este din punctul meu de vedere unul din cele mai egoiste gesturi ( cu unele exceptii) pe care un om le poate face. ce va zice acel copil peste 10-20 ani cand va fi avut o copilarie fara mama. Dumnezeu s-o ierte ca si-a indurerat copilul
Voteaza
0
dacă e sinucidere, trebuie să-i respectăm decizia, e dreptul ei…chiar și copilul va înțelege (poate) când va fi îndeajuns de înțelept
Voteaza
0
daca avea un copil de crescut, mi se pare ca decizia ei e lipsita de dragoste. nu a fost decizia copilului sa se nasca, ci cu siguranta a fost decizia madalinei.
daca nu ar fi avut copilul, chiar nu mi-as fi permis nici un comentariu.
in rest, atata timp cat nimeni nu a venit de dincolo, as fi rezervata in a spune ca NU are cine sa o ierte. si nici nu as insoti textele de niste fete hohotind de ras.
Voteaza
0
Julie, textul nu e insotit de fete zambitoare. Comentariile sunt extra. Imi pare rau ca nu-mi rup camasa de pe mine.
Da, copilul ar fi in pozitia de a ierta sau nu. Am uitat de existenta acestuia. O Divinitate nu are de ce sa ierte, atat timp cat te iubeste neconditionat, dar copilul va trece prin momente grele fara mama sa.
A facut o alegere, Julie, iar eu i-o respect. Ma condamni ca nu arborez o fata trista asa cum o face toata lumea?
…..sinuciderea e un gest de lasitate….daca nu iti dai singur seama de asta….as putea sa scriu o mie de cuvinte….degeaba.
Voteaza
0
de unde stim ca divinitatea ne iubeste neconditionat? mie una nu mi-a spus divinitatea asa ceva.
daca as fi vreodata divinitate, nu mi-ar placea o supusa care isi lasa copilul fara ajutor.
Voteaza
0
Julie, iubirea este sentimentul de cea mai inalta vibratie. Razbunarea, pedeapsa vin din orgoliu. Nu-ti convine ca cineva, inferior tie, a facut ceva ce contravine convingerilor tale. Daca Divinitatea ar avea aceasta “parere”, eu as condamna-o si renega-o pentru ca nu ar fi cu nimic diferita de mine, omul cel inferior ei.
“de unde stim ca divinitatea ne iubeste neconditionat? mie una nu mi-a spus divinitatea asa ceva.” – eu simt asta.
Alin, gandim si percepem diferit.
mane stii cat imi esti de drag si cat de mult de respect…doar ca aici gresesti…tu practic prin teoriile tale….faci ca persoane ce au o slaba personalitate, sa ii urmeze calea ei sau a altor care au facut asta…nu este nevoie de curaj sa faci asta…este o lasitate….curaj e atunci cand cazi asa de rau…si gasesti totusi puterea sa te ridici…in plus vorba unei persoane ce a stipulat mai sus…este vb si de egoism….iti lasi familia sa sufere…sotul/sotia care te iubeste, mama, tatal, buncii, chiar si prietenii ca sa nu mai spun propriul copil(in cazul de fata) care pentru “decizia ta mareata” de a avea asa zisul curaj sa-ti iei viata, va suferi o viata intreaga si cel mai mult in prima parte a vietii, care e cea mai frumoasa pentru orice om. Iar o astfel de consecinta este una minora, pe langa altele care-l pot marca pe respectivul copil toata viata.
Cu putin timp in urma a murit din cauza unei boli, o persoana foarte draga mie (stii despre cine vb). Ei bine s-a chinuit si si-a dorit sa traiasca cum nu am mai avut ocazia sa vad, iar in ultima perioada a vietii, desi nu o mai putea face, a construit o casa cu ultimele suflari, pentru a ramane in urma, familiei lui, ceva de care sa se bucure in VIATA. si-a dorit sa traiasca si atunci cand nu a mai putut a vrut sa stie ca familia va trai. Sa stii exact cand vei muri si totusi sa induri gandul si sa treci peste….ASTA E CURAJ.
Nu cunosc in detaliu cazul de fata(Manole), insa daca a luat ea singura aceasta decizie, nu merita nici un fel de atentie sau respect sau chiar mila.
Este doar o persoana care a decis sa spuna NU MAI POT.
Requiescat in pace!
(sunt printre putinele replici in latina pe care le stiu…si consider momentul potrivit sa o scriu)
Voteaza
0
eu una nu simt asta.
in plus, crezi ca o eventuala divinitate ar fi afectata de condamnarea si renegarea unuia dintre noi?
Voteaza
0
Julie, absolut deloc.
Seal, am ajuns la concluzia ca absolut tot ce se intampla, nu se intampla degeaba. Totul este interconectat. Mama care se sinucide, o face din motive personale (sa zicem), iar lipsa ei va avea un impact profund asupra copilului, care-i va defini in mare parte parcursul in viata. Pentru ca eu cred in reincarnare, aceasta teorie a motivelor omniprezente este cat se poate de logica. Tine de perceptia si de gandirea fiecaruia. In cazul de fata, noi doi avem pozitii diferite.
Dar macar pentru respectul fata de cei usor influentabili…nu mai zi lucruri de acest gen…iti inteleg punctul de vedere…doar ca o parte s-ar putea sa-l intelega diferit.
(me refer strict la cel referitor la sinucidere)
Voteaza
0
Mesajul meu a fost destul de clar. Sinuciderea este o alegere… Una curajoasa. Nu spun ca as indemna populatia sa se sinucida. Eu stiu ce am transmis. Daca ar exista usor influentabili care ar face asemenea alegeri din cauza articolului meu nu m-as simti deloc vinovat pentru ca stiu ce am transmis.
as vrea sa-ti mai spun ceva. nu vreau sa invoc divinitatea sau alte elemente din spiritualitate care pt mine au o semnificatie dar pt altii pot sa nu reprezinte acelasi lucru ca pt mine. Eu doresc ca in momentul cand n-o sa mai fiu pe aici sa ma pot uita in urma cu mandrie si onoare, sa nu las capul plecat prea tare, ca prostii toti facem, dar macar sa stiu ca am facut tot posibilul sa merg onest pe drum. te intreb unde e onoarea in sinucidere?? exista onoare in a lupta si a pierde dar nu e gram de mandrie in a renunta. imi pare rau ca au fost persoane care si-au dorit sa mai poata trai si sa-si mai ingrijeasca copilul dar firul lor s-a rupt, iar altele hotarasc sa foloseasca un foarfec si s-o stearga miseleste.
Voteaza
0
Uneori, tacerea e cea mai potrivita reactie…
Voteaza
0
cred ca esti deacord cu mine ca un om ar trebui sa incerce sa traiasca si sa moara cu onoare. Unde e onoarea in sinucidere???
E onorabil sa lupti si sa pierzi dar nu e gram de onoare in a renunta.
Im pare rau de astfel de fapte pt ca am cunoscut persoane care si-ar fi dorit sa traiasca si au luptat sa traiasca dar la doar 30 ani au parasit lumea si copilul de doar 2 ani iar altii hotarasc ca e timpu s-o stearga miseleste ca de ” e decizia mea cum vreau s-o inchei”.
Iar divinitatea ti-a dat viata si liberul arbitru sa o traiesti cum crezi de cuviinta dar la sfarsit te va intreba ce ai facut cu viata primita. Imi vine in minte pilda celor 3 oameni ce au primit de la bogatas fiecare cate 1 , 5 respectiv 10 monede pe care sa le foloseasca si sa le inmulteasca, iar la sfarsit au dat socoteala pt modul in care au cheltuit banii (imi cer scuze dar nu mai tin minte detaliile dar nu conteaza).
Voteaza
0
Virgil, te contrazic. Ar insemna ca ar trebui sa facem cu totii, sau in mare masura, aceleasi lucruri. Fac ce simt.
scuze ca am postat de 2 ori dar nu aparuse primul mesaj si am crezut ca s-a pierdut
Voteaza
0
imi esti tare antipatic. cu fiecare zi ce trece mai mult :)
Voteaza
0
Adelina, esti libera sa nu mai intri aici. Te tine cineva captiva?
de ce se pastreaza un “moment” de reculegere in memoria celor dusi de aici???
Voteaza
0
Dumnezeu ne iubeste neconditionat…..dar uneori noi nu vrem iubirea Lui…sau ne indepartam de ea, o blocam si/sau ne lipsim de ea prin unele actiuni ale noastre. Chiar daca iubirea lui Dumnezeu e neconditionata, ea trebuie si acceptata. Iubirea nu e ceva care se impune cu forta, altfel nu am mai putea sa-i spunem iubire.
Voteaza
0
Mda… curaj, curaj, curaj.
Egosim as zice eu.. sa te chinui timp de 15 ani sa aduci pe lume un copil, sa faci tot ce-ti sta in putere – toate tratamentele de pe pamant, si dupa un an sa-l lasi singur pe lume.
Petru imi esti tare drag, imi plac atat de multe lucruri pe care le spui, ba chiar nu de putine ori m-am gandit serios la ce ai scris aici si chiar m-ai facut zi de zi mai curioasa, dar azi, imi pare rau nu-ti pot da dreptate.
Cu siguranta nu a fost un om sanatos, cel putin nu in ultima perioada, cu siguranta nu putem comenta obiectiv evenimentul.. dar daca nu exista acest copil poate aveam aceasi parere cu tine, dar daca a cerut atat de mult , atat de insistent copilul asta, poate cineva acolo sus a stiut de ce atatia ani nu a vrut sa-l primeasca… uite ca acum cand il avea… egosimul a invins…
Pacat…
Ca om acum nu pot da doi bani pe gestul ei.
Ca artista .. tot respectul pentru cine a fost si pentru ce a realizat.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace…
Voteaza
0
Ana, nici nu am pretentia sa mi se dea dreptate. Ma bucur sincer ca ti-am ridicat semne de intrebare cu unele articole si ma bucur intr-un fel ca nu-mi dai acum dreptate. Nu de asta am scris articolul. Aceasta este parerea mea chiar daca unii ma lovesc cu pietre. Nu voi tacea ori promova alte puncte de vedere decat cele care-mi apartin. Nu am vrut sa ofensez pe nimeni, dar asta cred. Omorati-ma, de vreti, dar nu voi regreta ce am scris si gandit.
:)) e ok Petru, nu-ti accept punctul de vedere, nu ti-l impartasesc de data asta, dar te respect ca ai postat exact ceea ce crezi, pentru ca si eu la randul meu am facut acelasi lucru, nu?!
O zi usoara iti urez..astept noi postari mai frumoase :) :*
Voteaza
0
Va mai aparea astazi unul, iar maine e planuit un altul, care nu stiu cum va fi primit…
ii dau dreptate lui virgil. uneori cuvintele sunt de prisos. unele lucruri nu trebuiesc spuse ci simtite. ma rog, asta e parerea mea si acum tac.
Voteaza
0
sinuciderea POATE fi privita si ca un act de curaj. dar nu intotdeauna. poate fi un strigat de ajutor, poate fi un act de razbunare si poate fi si lasitate… depinde de la persoana la persoana… nu e in mod standard un act de curaj,,,
Voteaza
0
Intr-adevar exista acele cazuri in care persoana in cauza fuge de probleme si astfel le lasa pe umerii apropiatilor. In mod clar acolo este vorba de un act de lasitate. De acord cu tine, Mariana.
sinuciderea, curaj sau lasitate? poate fi oricare din ele…Cand fugi de ceva si ajungi in bratele ei cu gandul de a scapa, este lasitate. N-ai avut variante. Cand doresti sa o imbratisezi fara a fi constrans, este curaj. A fost o alegere, un salt in gol. Nu stii cum se va termina. Iti asumi gestul…Atat.
Voteaza
0
Nu are cum să garanteze cineva că acelui copil i-ar fi fost mai bine cu mama lui decât fără ea; mulţi copii ar fi trăit mai liniştiţi fără unul din părinţi – vorbesc din experienţă proprie. Nimic nu e întâmplător…până aici i-a fost drumul…să nu condamnăm, pentru că nu vedem imaginea de ansamblu. Şi da, s-a intors acasă… :)
Voteaza
0
asta cu lăudatul oamenilor pt ca nu e uşor să îmbrăţişezi moartea e ca şi cum i-aş lăuda şi pe ăia de fac atentate sinucigaşe. scapă mai mulţi oameni din prima. sinuciderea e o crimă. pt că viaţa nu ţi-ai câştigat-o. Ţi-a fost dată de Dumnezeu.
Voteaza
0
Din moment ce nimeni nu stie ce poate fi “dincolo”", ar putea fi un gest de curaj,intrucat nu pleci undeva unde stii sigur ca iti va fi mai bine.
Cei ortodocsi, cum sunt si eu, stiu foarte bine ca o persoana care isi ia viata ajunge in iad, dat fiind faptul ca noi nu avem dreptul sa decidem cand se va sfarsi viata noastra, ci doar Dumnezeu.
In acelasi timp,nu sunt nici eu de acord cu absolut tot ce presupune religia ortodoxa.
De asemenea, nu trebuie sa judecam.Doar ea stia ce a simtit in momentul acela, si probabil a avut motive(desi stiam ca pentru o mama, dragostea pt propriul copil e suprema), o cadere psihica, o depresie grava, o boala.Cu siguranta nu a fost intru- totul constienta, si categoric nu s-a sinucis cu zambetul pe buze, spunand..in sfarsit scap de astia..
A luat cineva in calcul , posibilitatea unei morti si nu a unei sinucideri..?
Voteaza
0
Am auzit multe caracterizari pentru sinucidere, insa de curaj n-am auzit pana acum si, cu parere de rau Petru, mi se pare a fi o tampenie sa spui despre sinucidere ca este un act de curaj.
Pot sa o inteleg in cazul persoanelor bolnave si sa o accept, in principiu sunt de acord cu sinuciderea asistata, desi inclusiv aici am niste rezerve.
In schimb, nu pot fi de acord cu sinuciderea, indiferent de problemele pe care le are x sau y, intotdeauna exista solutii, iar cand nu prea exista probleme, e un gest stupid, inutil si care lasa urme adanci pentru cei apropiati, ca sa nu mai vorbim despre copii, sot, parinti etc.
Din ce am inteles eu nu prea avea motive sa se sinucida, avea o viata relativ implinita, depresia ei avand un fundament pe care altii, inclusiv eu, il considera o fita. Sunt oameni care n-au dupa ce bea apa si nu-si permit sa le cumpere propriilor copii o jucarie, insa nu mai ei stiu cum se descurca, iar Madalina manole s-a omorat pentru ce….ca nu era apreciata sau ale rahatisuri d-astea?
Pe langa asta, in principiu, in clipa cand ai luta decizia sa te sinucizi si iti duci la indeplinire ideea nu mai gandesti rational, deci curajul se exclude, nu e vorba despre oo pentru a duce la capat gestul, e pur si simplu o cadere psihica, care iti reduce luciditatea la minim, ori cand nu esti lucid nu prea ai cum sa fii curajos.
Am sa inchei povestind o chestie interesanta si relevanta: intr-un interviu cu un individ care a incercat sa se sinucida, aruncandu-se de pe o cladire sau un pod, respectivul a declarat ca, in momentul in care a sarit, i s-a parut ca toate problemele sale au o solutie, mai putin faptul ca deja sarise….
Voteaza
0
cred ca tine de cultura fiecarei tari . in Japonia harakiri/seppuku este un act de curaj si onoare chit ca are o caruta de copii sau nu acasa.
Voteaza
0
Radu, de unde stii ca viata iti este data si nu este aleasa? Asta stii de la religie. Poate o fi adevarat, dar daca nu e? ;) Gandeste-te putin. Treci de religie si deodata e posibil cam orice. Eu cred ca este aleasa inainte de nastere.
Mda ,treaba cu alegerea inainte de nastere nu sta in picioare pt mine. Eu nu am nici o amintire din viata mea anterioara,nu a fost nici un moment decizia MEA ca spirit. este doar o teorie pe care ma indoiesc ca va putea cineva sa o demonstreze in sfera umana. On topic: Avand in vedere circumstantele sinuciderii, nu pot in nici un caz sa ii sustin decizia. Ai un copil pentru care ai facut o gramada de sacrificii pentru a-l aduce pe lume, cariera ok, familie ok, stare materiala ok… sa fim seriosi,ce ar trebui sa ii spun daca as intalni-o intr-un plan spiritual ? “bravo, ai dat dovada de curaj”! Degeaba,poti fi om mare,dar ai nevoie si de un spirit pe masura. Prefer sa cred ca gestul ei a fost o ratacire de moment,sincer. Daca insa ceea ce a facut a fost premeditat, si tind sa cred ca este cazul avand in vedere si tentativa precedenta de sinucidere, atunci pot spune cu certitudine ca a fost o lasa,si nu spun asta de dragul celor pe care i-a lasat in urma ci datorita copilului pe care nu avea dreptul sa il aduca pe lume fara a-si asuma raspunderea de mama. “Bag p**a in ea de viata,inghit un pum de pastile si ma duc,nu trebuie sa stiu de voi. De ce sa ma lupt?” Petru,daca ea a dat dovada de curaj,ce mai spunem de cei care se lupta cu cancerul sau cu cine stie ce alta boala cumplita, ce spunem de cei care sunt mutilati pe viata si totusi gasesc energia sa isi ofere un scop in viata, ce spunem de cei care pierd tot si totusi se lupta cu ultimele puteri pentru a se ridica din nou ? Aia sunt luptatori adevarati, Madalina a fost o lasa. Poate nu ar trebui sa vorbesc asa si sa fiu atat de crud, dar sunt obiectiv. Nu o compatimesc catusi de putin,imi pare rau de copilul care nu merita asa ceva si caruia nu i s-a oferit dreptul de a ALEGE.
Voteaza
0
Adrian, teoria reincarnarii este o teorie asa cum teorie este si ceea ce ne spune religia crestina. Nu a probat-o nimeni nici pe aceasta. Tine de ce crede fiecare. Spui de amintiri dintr-o alta viata, dar eu sunt aproape (nu chiar 100%) sigur ca am accesat cateva asemenea amintiri. Nu ma multumesc cu atat si sap in continuare pentru a obtine acea dovada care sa nu-mi mai lase loc de indoiala.
Referitor la asta, e posibil sa ma insel asa cum e posibil si ca tu sa te inseli. Orice e posibil. :)
uite Petru, citeste aici:
http://www.almeea.com/sinuciderea-perspectiva-spirituala-cum-ii-putem-ajuta-pe-cei-care-s-au-sinucis/
sinuciderea nu e doar un stop joc.
Voteaza
0
Foarte interesanta cartea aceea. Da, este o posibilitatea sa se intample asa cum scrie acolo. Este de asemenea posibil ca unele suflete sa iasa din incertitudinea aceea. Nu cred ca raman toate blocate. Sa nu uitam ca exista metode ca noi, cei din planul fizic, sa le ajutam sa urce si nu numai prin ganduri. Sinuciderea este un stop joc, dar unul care poate aduce cu sine riscuri foarte mari. As fi de acord cu aceasta varianta.
Ca de obicei, cand atingi subiecte sensibile, se “sparge conducta” cu comentarii, iar comentariile sunt delicioase…..
Revenind la subiect: inca nu a ajuns Acasa. Intr-o zi o sa ajunga, dar nu acum….. acum e momentul sa fie lasata in pace de toti ipocritii acestei lumi, de toti cei ce isi aduc acum aminte de ea dar ieri nici “ce mai faci” nu ii spuneau…. de toti cei care o acuza fara ca macar o data sa o fi vazut “live”.
Mada, stii ceva ?
“Fata draga nu fi trista
Fiindca e pacat
Fara lacrimi nu exista
Dor adevarat…”
Voteaza
0
Am auzit inca pe cineva cu aceeasi parere, la tv, un actor parca pe la antena.
‘omul ascunde multe slabiciuni, cand nu are o legatura cu DZEU’. “ceva de la cineva sau doar cineva” punea presiune asupra sufletului ei sensibil. nu e nici prima , nici ultima care da fortat ochii cu moartea.
Voteaza
0
am revenit, sa schimb o idee din comentul precedent – ‘a pierdut sau nu a gasit in nici un fel legatura cu DZEU’
Voteaza
0
de unde putem sti ca madalina a ajuns Acasa??? pentru mine asta e o afirmatie fara nici un fel de fundament.
dupa logica pe care o invatam aici pe pamant, lucrurile mari se realizeaza cu truda, efort, lupta. o relatie in care exista dragoste, de exemplu, presupune daruire, de multe ori renuntare la interesele proprii. dragostea pentru copii, pentru un sot care are nevoie de sprijin, toate astea presupun daruire si efort, fie el un efort cat de neinsemnat.
soacra mea este bolnava de vreo sapte-opt ani de cancer. intai i-au extirpat ovarele, apoi cancerul s-a extins la colon. i-au facut rezectie partiala de colon, si acum are anus impotriva naturii (unii stiu cat de cumplit e lucrul asta).
femeia asta nu se vaita o clipa, creste un copil de la casa de copii, si are multa grija si de nepotii ei. a suferit operatii peste operatii, extrem de dureroase. insa munceste, daruieste iubire si nu s-ar gandi o clipa la sinucidere.
eu cred ca daca exista Acasa, soacra mea va ajunge acasa.
eu cred ca daca putem vorbi de tarie de caracter, soacra mea are tarie de caracter. a spune ca madalina a avut tarie de caracter mi se pare o gluma.
Voteaza
0
Pai, sa radem atunci. :)
eu deja am facut-o. de multe ori :) :) :) .
Voteaza
0
Si eu tind sa cred ca viata este aleasa dinainte de nastere, si ca unele experiente majore din viata nu ni se “intampla”, pur si simplu, ci au un fundament mult mai amplu, greu de inteles daca nu se transforma cercul in spirala. Sunt existente aparent “fara rost”, cum sunt copiii morti imediat dupa nastere. In aceste cazuri, sunt aproape sigura ca este vorba despre o lectie care se vrea transmisa, iar sufletul respectiv a ales singur sa fie purtatorul acelei invataturi.
Nu sunt neaparat de acord cu sinuciderea, dar stiu ca nu trebuie sa judec asemenea gesturi. Cu siguranta exista un motiv in spatele gestului ei, unul mult mai adanc decat “depresia” sau “intrarea intr-un con de umbra”, care sunt doar pretexte comparativ cu adevarata motivatie.
Si pentru ca este vorba despre acest subiect, acum cateva saptamani, in orasul meu un tanar de 22 de ani s-a sinucis, lasand in urma lui un bilet care spunea: “Nu va mai prostiti, si treziti-va, traiti si bucurati-va de imprejurimi, nu le distrugeti. Nu exista rai, nici iad, exista doar suflet. Simtiti-l!”.
Voteaza
0
Sinuciderea e pacat capital. Preotii ortodoxi nu prea vor sa-i inmormanteze si ti se zica sa nu-i faci pomana 7 ani. Soarta Madalinei e pecetluita. L-a sfidat pe Dumnezeu si nu se mai poate face nimic pentru ea. Dumnezeu ne da darul cel mai de pret viatza si nu avem dreptul sa o luam cu de la sine putere . Daca esti stapan si-i dai un dar de mare pretz robului tau si acesta il distruge cu buna stiintza stiind ca te sfideaza tu ce faci ,il pedepsesti pe acel rob pentru totdeauna si desi mai ai sa-i dai alt dar la fel nu il mai dai niciodata ca nu mai ai incredere ca-l va pazi chiar cu pretzul vietzii, ba va cauta sa-l vanda la mare pretz ca apoi sa se razbune pentru ca tu l-ai pedepsit . Asa si Dumnezeu nu poate sa te scoata din iad ca odata ajuns in Rai sa nu faci ceea ce a facut si Lucifer. Daca l-ai sfidat cand erai un simplu muritor ce vei face cand ai deveni nemuritor? Compasiunea pentru cel care a facut gestul necugetat trebuie sa existe si sa ne faca sa gandim sa nu facem asa ceva si nici sa ne gandim la asa ceva.
Voteaza
0
Va mai spun un singur lucru. Ati auzit de Cartea Vietzii?
Oamenii atunci cand se nasc sunt trecuti in Cartea Vietii.
Sa stiti ca sinucigasilor li se sterge numele de acolo.
Cred ca exista atat Rai, cat si Iad!!
Raiul este un LOC si o STARE unde MERG SUFLETELE DREPTILOR (CEI CARE AU FACUT FAPTE BUNE).
Iadul este un LOC si o STARE unde merg SUFLETELE PACATOSILOR, cei care au calcat poruncile lui Dumnezeu.
SA FIE CLAR PT TOTI!!!
Voteaza
0
…nu a scapat de necazuri biata fata…a dat peste un chin vesnic acum… diavolul a inselat-o asa cum a reusit cu multi oameni…..dar ce TREBUIE sa faca un om ?
DOMNUL Iisus Hristos iarta pacatele cata vreme esti pe pamant… dupa aceea … nu se mai poate…nu mai credeti ereziile slugilor lui satan ,precum ca poti fi iertat dupa moarte :
Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere PE PAMANT sa ierte pacatele, “Scoala-te”, a zis El slabanogului, “ridica-ti patul si du-te acasa.” (Mat.9:6)
Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere PE PAMANT sa ierte pacatele, (Marc.2:10)
Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere PE PAMANT sa ierte pacatele: “Tie iti poruncesc”, a zis El slabanogului, “scoala-te, ridica-ti patul si du-te acasa”. (Luc.5:24)
Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. (Mat.11:28)
Iisus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6)
De atunci incolo, Iisus a inceput sa propovaduiasca si sa zica: “Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape.” (Mat.4:17
Luca 13
1. In vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Iisus ce se intamplase unor galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. “Credeti voi”, le-a raspuns Iisus, “ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel?
3. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim?
5. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.”
Credeti in Mantuitorul Iisus Hristos !!
Voteaza
0
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Cea mai daunatoare dintre actiunile diavolesti este covarsitoarea stare de urat”, intelegand prin aceasta deprimarea, si continua: “pentru aceasta diavolul pe cel pe care-l stapaneste prin aceasta-l stapaneste”.
CEI CARE SE SINUCID REFUZA RAIUL!!!
Voteaza
0
Adrian, fii atent:
1.”Preotii ortodoxi nu prea vor sa-i inmormanteze si ti se zica sa nu-i faci pomana 7 ani.” – Dar daca eu, sotul, ii citesc din cartile sfinte exact ca la o slujba ortodoxa si ii fac si pomana… ce se intampla? Nu am nevoie de preoti. Fac eu.
2. “Oamenii atunci cand se nasc sunt trecuti in Cartea Vietii.” – ai vazut cartea asta sau stii despre ea de prin alte carti si preoti?
3. Diavolul si Iadul sunt fructul Bisericii prin care te manipuleaza prin frica. Tu ai fi pierdut pentru totdeauna daca ti s-ar lua notiunea de Iad pentru ca tu crezi in ea mai mult decat in Dumnezeu si stii de ce? De frica.
Am auzit ca ii vor face slujba de inmormantare. De ce unor li se face si altora nu? Este de fapt o conventie a preotilor pentru a combate suicidul, nicidecum impotrivirea lui Dumnezeu, caci in acest caz nu s-ar face nimanui! Dechide ochii.
Sa iti traiesti viata dupa citate din Biblie mi se pare pura ipocrizie…Ca argument… de ce este crestinismul mai bun ca budismul sau islamul ? Cine decide care este numele acelei entitati numita de majoritate “Dumnezeu” ? Cu ce este spiritul meu botezat crestin mai bun decat un spirit musulman ? Cu ce este Biblia mai presus decat Qur’an-ul ? CINE a scris Biblia ? (asta e intrebare retorica pentru cei care stiu putina istorie). Si mai important ,cine naiba decide daca Madalina are sau nu dreptul la o slujba !? Cui ii pasa de slujba in fond si la urma urmei ? Sinuciderea in crestinism e pacat capital,poate in alta religie este dovada de onoare. Cine suntem noi sa spunem ca a gresit sau nu in fata religiei? A gresit moral numai in fata fiului ei pe care l-a lasat singur. Acesta este singura victima aici. Pe “D-zeu” (este un nume generic) il ai in suflet prin bunatatea pe care o simti si pe care o oferi celor din jur si prin faptele bune facute in lumea materiala. Conteaza mai mult sa fii OM, si sa fii ghidat de principiile binelui,decat sa mergi regulat la biserica sau sinagoga sa te dai umil credincios ,iar odata iesit de acolo sa o dai in barfe,intrigi,minciuni si alte “pacate”. Imi vine greu sa cred ca in sec 21 inca suntem la gradul de ipocrizie si de ignoranta din evul mediu,pur si simplu sunt uimit. Chiar credeti ca fara un D-zeu bau-bau acolo sus de care sa ne fie frica ca ne prajeste in iad daca calcam in strachini nu putem fi mai buni ? Ma simt mai curat in suflet decat multi crestini,si stiu ca sunt…pot sa dau coltul maine cu inima impacata indiferent ca ajung la Buddha,Allah,D-zeu,Shiva,etc. Iubiti mai mult aproapele, judecati-l mai putin. Nu sunt de acord cu ce a facut Madalina,dar nu pot spune cu certitudine ca a gresit, pur si simplu nu sunt in postura de a sti cu certitudine. De ce sa vorbesc din carti ? Daca vreti sa ma combateti cu citate din Biblie, mai bine nu…gasesc lectura asta obositoare si contradictorie. Sa fiti iubiti !
Voteaza
0
Petru,
Dar daca eu, sotul, ii citesc din cartile sfinte exact ca la o slujba ortodoxa si ii fac si pomana… ce se intampla? Nu am nevoie de preoti. Fac eu.
Tu nu poti face acest lucru – numai preotii pot sluji o slujba ortodoxa – ei sunt cei care, prin Taina Sf. Hirotonii, au primit harul Duhului Sfant. Tu nu-l ai. So, nu poti face ceea ce savarsesc preotii, episcopii, mitropolitii, patriarhul.
“Oamenii atunci cand se nasc sunt trecuti in Cartea Vietii.” – ai vazut cartea asta sau stii despre ea de prin alte carti si preoti?
Stiu despre Cartea Vietii de la parinti duhovnici si chiar, mitropoliti, specializati in Teologie Liturgica.
“Diavolul si Iadul sunt fructul Bisericii prin care te manipuleaza prin frica. Tu ai fi pierdut pentru totdeauna daca ti s-ar lua notiunea de Iad pentru ca tu crezi in ea mai mult decat in Dumnezeu si stii de ce? De frica”….. BULLSHIT…n-are cine sa ma manipuleze prin frica. Stiu exact, din traditia Bisericii, ca exista atat RAI, cat si IAD si nimeni nu-mi poate scoate din cap aceasta doctrina. Nu cred decat in Dumnezeu & Maica Domnului.
O credinta avem – si aceasta dak ne-o pierdem, totul e-n zadar….
De asta, am afirmat mai sus, CEI CARE SE SINUCID REFUZA RAIUL si-l accepta pe diavol. Ei nu se vor bucura niciodata de Rai.
Raiul primeaza.
DUMNEZEU ESTE IUBIRE!!!
Voteaza
0
Adrian Grigore,
Biblia a fost scrisa sub inspiratia Sfantului Duh, persoana a III-a a Sfintei Treimi, de catre Apostoli. That’s it!!!
Dumnezeu ne-a inzestrat cu trup si suflet. Nu putem sa ne batem joc de Creatia lui Dumnezeu.
FEED YOUR FREE SPIRIT WELL!!!
Voteaza
0
@adrian top, desi suntem foarte diferiti intru credinta,observ ca imbratisam aceleasi principii morale. De acord cu tine ca D-zeu inseamna iubire, daca umanitatea ar fi inteles asta,nu am fi avut atata varsare de sange in numele religiei, de orice natura ar fi fost ea. Dumnezeu si Diavolul sunt in fiecare din noi, doar liberul arbitru ne determina sa alegem…bine sau rau.
Voteaza
0
Eu am o obsesie si ii rog pe cei care s-au mai intalnit cu ea la mine sa ma ierte, dar DE CE DUMNEZEU, IUBIRE PURA FIIND, M-AR TRIMITE SA ARD IN FLACARILE IADULUI? CUM POATE O IUBIRE PURA SI NECONDITIONATA (adrian top, intelegi conceptul de iubire neconditionata?) SA MA PEDEPSEASCA?
Lasa-ma cu dogma.
DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții.
NU ADMITE OBIECTII. Hmmmm, poate tu nu vrei sa gandesti si sa-ti pui intrebari, dar eu vreau si-mi permit sa rad in fata Diavolului tau cu o bere in mana ascultand “Fata draga”.
Petru, este dreptul lui la credinta si obligatia ta de a-i respecta alegerea. In fond un om este definit de suma experientelor ce i-au cladit personalitatea si sitemul de valori. Nimeni nu a trait in pielea celuilalt pentru a-si permite sa ii rastoarne valorile. Cauta punctele comune, am avut de-a lungul istoriei suficiente exemple de conflicte religioase generate in modul asta. Desi nu cred o iota din biblie,recunosc ca ii imbratisez ANUMITE principii morale. Astfel sunt perfect de acord cu raspandirea binelui si a dragostei pentru aproape, dar nu pot accepta pedepsirea urmasilor pacatosilor (vezi copiii ucisi ai egiptenilor). Ce vreau sa spun este ca adevarul este undeva la mijloc, nu cred ca este cineva care detine adevarul absolut. Inclin sa cred ca adevarul se ascunde in consensul la care putem ajunge in urma unor confruntari verbale rationale si adanc argumentate, fara credinta, fara prejudecati,fara principii stiintifice.
Voteaza
0
Ai dreptate, Adrian. Totusi se ridica parul pe mine cand vad vieti duse in litera unei carti, nu in spiritul ei…
este posibil ca iubirea pura a creatorului nostru ;) sa fie condimentata cu ceva piscacios, amar. …poate ca iubirea imbraca si alte haine…de ce? vedem si noi …faci bine, primesti bine…
Voteaza
0
poate ca iubirea creatoare este pura fiindca nu aproba ceea ce nu ii face cinste
Voteaza
0
petru, vad ca te obsedeaza diavolul, iadul si iubirea neconditionata a lui dumnezeu.
unde ai aflat ca dumnezeu e iubire neconditionata? in cele mai multe religii, stiu ca dumnezeu pune o gramada de conditii; ba chiar incepe cu conditiile. cred ca iar esti neinformat, si cladesti dezbateri in jurul unor teme inventate.
Voteaza
0
adrian grigore, imi pare ca programarea neuro-lingvistica te-a “modelat” frumos. :) :) :)
chiar intelegi frumos principiile excelentei si filtrele prin care ne reprezentam propria harta a lumii.
fiecare persoana este unica si este important sa respectam diferentele. cand un om alege, el face cea mai buna alegere pentru sine.
Voteaza
0
@Adrian Grigore
De acord cu tine. Dumnezeu ne-a creat cu liberul albitru, cu posibilitatea de a alege intre bine si rau. Acum vine si problema sinuciderii, sinucidere facuta de Madalina. Ea a ales Raul, iar Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu. De aici, liberul arbitru. Dumnezeu nu conditioneaza nimic. Ne lasa sa alegem. Bine sau rau…noi ne decidem soarta vietii viitoare, aici de pe pamant, daca savarsim binele, mostenim raiul; daca savarsim raul (sinuciderea=pacat capital); mostenim iadul.
Ma repet: atat raiul cat si iadul este un LOC si o STARE unde merg sufletele dreptilor, respectiv al pacatosilor. daca in Decalog se zice SA NU UCIZI!, atunci nu trebuie sa ucidem si nici sa ne ucidem pe noi insine. Daca noi ne sinucidem pierdem comuniunea cu Dumnezeu si pierdem echilibrul intre noi si Dumnezeu.
@ Petru
Inteleg perfect termenul de IUBIRE NECONDITIONATA. Iti respect punctul de vedere, dar nu pot fi de acord cu tine.
In limba romana exista doua cuvinte pentru aceeasi notiune: iubire si dragoste. Fiecare a capatat cu timpul un inteles oarecum diferit. Sentimentul acesta foarte complex sau foarte simplu, poate capata valente cu totul aparte. Adevarata iubire, cea neconditionata, este idealul. Cati dintre noi suntem insa capabili de ea? Exista multe forme de iubire, de la cea materna si paterna, cea filiala, cea intre barbat si femeie, dintre membrii unei familii, pana la cea din cadrul unei comunitati religioase.
Prin datul nostru si ca urmare a pacatului originar, suntem foarte putin capabili de iubire: ne raportam numai la noi, fiinta noastra este centrul lumii, organizam lumea inconjuratoare in functie de noi, chiar atunci cand avem impresia ca iubim ne manifestam, de fapt, tot egoist. Spre ex., asociem deseori iubirea cu dorinta de posesie. Iubim, in general, ceea ce putem poseda, ceea ce poate deveni al nostru: fie obiecte, fie persoane. Acest tip de iubire se manifesta in cazul multor parinti care se simt intr-atat de legati de copii, incat nu le pot oferi libertatea de care orice fiinta umana are nevoie. E adevarat ca pana la un anumit punct, aceasta legatura este normala – e greu sa desparti o mama de copilul ei. Cand insa ea devine obsesiva, atunci este reprobabila. Aceasta atitudine poate aparea si in cazul unor cupluri.Ne manifestam egoist chiar si atunci cand, la prima vedere, facem ceva pentru altii. Suntem capabili de sentimente frumoase pentru “ai nostri”, suntem gata sa facem mici sacrificii pentru ei. Cand insa suntem confruntati cu situatia in care trebuie sa ajutam pe altcineva, necunoscut, ne dovedim total incapabili de a o face. De aceea, la intrebarea “Cine este aproapele meu?”, Iisus raspunde cu parabola Bunului Samarinean, din care reiese, in final, ca ar trebui sa fim in stare de a dovedi macar un strop de compasiune pentru oricine.
O alta forma egoista de iubire este “iubirea – reflectare”. Il iubim pe celalalt pentru faramele din noi pe care le regasim, mai mult sau mai putin, in el: fie ca ne seamana intrucatva (“e ca mine”, ne spunem, si deja il simpatizam), fie ca il iubim pentru ca si el ne iubeste. Sentimentul nu pare sa se extinda dincolo de fiinta noastra. Cati suntem in stare sa iubim pe cineva total diferit de noi? De multe, ori chiar in cadrul unei familii, exista resentimente datorate divergentelor de opinie intre membri.
Pe scurt, iubim ceea ce este asemenea noua, ceea ce dominam, ceea ce putem lua in stapanire, iubim chipul nostru reflectat in celalalt. Avem, majoritatea, “instinctul Evei”- daca ne place ceva, incercam sa-i inoculam si partenerului de drum preferinta noastra. Atatia parinti reusesc sa faca din proprii copii niste alter-egouri ale lor.
Iubirea adevarata, insa, cea despre care vorbeste Iisus, cea neconditionata, nu tine seama de astfel de bariere. Cu totii suntem creatia lui Dumnezeu, suntem, deci frati cu totii. De fapt, acceptand ca stramosii nostri sunt Adam si Eva, intelegem ca ne tragem din parinti comuni. Cum sa-l urasti, deci, pe cel care ti-e frate?
Iubirea neconditionata nu tine seama de diferente. Nici unul dintre noi nu-i seamana celuilalt, insa trebuie sa acceptam aceasta diversitate ca pe ceva firesc. Fiecare are rolul sau, locul sau in economia creatiei lui Dumnezeu. El ne-a inzestrat pe fiecare cu un anumit dar; e firesc ca acesta sa difere de la om la om. Sa ne imaginam un univers populat cu “cópii” fidele: acelasi comportament, aceleasi reactii, un orizont complet previzibil si, astfel, inchis.
Iubirea pentru Dumnezeu si prin Dumnezeu este de alta natura. Incerci sa gasesti in celalalt chipul lui Hristos, asemanarea cu El. Constient fiind ca tu insuti porti o particica de dumnezeire, stii ca si el, aproapele tau, oricat de rau ti s-ar putea parea, o are. Este scanteia divina si ea exista in fiecare din noi.
Sentimentul care sta la baza oricarei credinte religioase tinde sa orienteze si sa identifice omul cu sursa iubirii supreme. Religia este, de fapt, manifestarea exterioara a unei cautari interioare – ea trebuie sa ne modeleze sufletele, iar virtutea suprema la care trebuie sa ajungem este iubirea. Aceasta este, intr-adevar, cea mai mare dintre virtuti, incununarea celorlalte si cea care ne apropie cel mai mult de divinitate. Totul trebuie sa conduca spre iubire, totul trebuie subordonat ei. “Daca dragoste nu e, nimic nu e”. “Dragostea indelung rabda, dragostea este plina de bunatate, dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu se lauda, nu se trufeste, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.”(…)
Iubirea adevarata, totala, e cea care trebuie sa ne umple sufletul, alungand de acolo orice altceva. Este treapta suprema, cea care ne apropie cel mai mult de divinitate, pentru ca e cel mai greu sa-ti stapanesti afectele, pornirile, pasiunile, sa simti ca nu mai esti in stare sa ai un singur gand rau, sa nu mai ai resentimente fata de nimeni.
Doua intrebari se impun la acest capitol:
a) Merg sufletele indata dupa moarte in unul din aceste doua locuri, sau asteapta altfel judecata universala ?
b) Starea din raiul si iadul de dupa judecata particulara, este identica cu starea din raiul si iadul de dupa judecata universala ?
Raspunsul Sfintilor Parinti la aceste intrebari este unanim : sufletele merg indata dupa moarte in rai sau in iad, dupa cum au facut binele sau raul in viata pamanteasca. Starea din rai si din iad, dupa judecata particulara, nu este identica cu starea din rai si din iad de dupa judecata universala.
Parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar constituie, in general, punctul de sprijin al credintei in existenta raiului si a iadului indata dupa judecata particulara. Ea vine sa confirme fata de Vechiul Testament, vestea cea buna ca odata cu intruparea si apoi invierea Fiului lui Dumnezeu, s-au deschis portile raiului, pana atunci inchise. Se stie ca pana la intruparea Mantuitorului toate sufletele mergeau in Seol, numele vechi-testamentar al iadului, loc cunoscut Vechiului Testament pentru toti cei trecuti dincolo. Seolul ramane odata cu venirea Mantuitorulul, numai locasul celor rai, iar celor buni li se deschide raiul. Talharului i s-a promis raiul imediat : “Astazi vei fi cu mine in Rai” (Luca XXIII, 43).
Credinta aceasta o gasim afirmata de Biserica de la inceput. Astfel, Clement Romanul spune despre Sfantul Petru ca, indata dupa ce a fost martirizat, “a trecut la locul de slava ce i se cuvine”, si ca si dansul, Sfantutl Pavel “s-a mutat din lume si a trecut in locul cel stiut”. Sfantul Iustin Martirul si Filozoful e si mai clar in aceasta privinta, spunand ca in aceste doua locuri in care merg cei buni si cei rai, vor sta acolo pana la vremea judecatii universale.
Sfantul Ciprian atesta ca aceasta era in vremea lui credinta intregii Biserici si anume, ca indata dupa moarte cei credinciosi se intorc in rai sau in imparatia Cerurilor, iar cei care nu s-au renascut din apa si din duh, merg in gheena.
Sfantul Atanasie cel Mare spune ca bucuria pe care o simt acum sufletele sfintilor este o indulcire partiala, precum si intristarea pacatosilor este o pedeapsa partiala. Dupa cum atunci cand un dregator cheama pe prietenii sai sa ia masa cu dansul, si dupa cum atunci cand ii cheama pe cei condamnati ca sa-i pedepseasca, cei invitati la cina chiar inainte de ora cinei stau in bucuria casei dregatorului, iar cei condamnati inca pe cand sunt in temnita sunt cuprinsi de intristare, tot astfel trebuie a cugeta si despre sufletele dreptilor si ale pacatosilor care au trecut acum de la noi acolo.
Argumentele deosebirii dintre cele doua stari, de dupa cele doua judecati, au fost formulate mai pe larg cu prilejul discutiilor dintre ortodocsi si catolici la Sinodul de la Florenta. Pozitia ortodoxa a fost aparata atunci de Marcu Efeseanul, impotriva catolicilor care sustineau identitatea dintre cele doua raiuri si cele doua iaduri. Catolicii sustineau ca in rai, vederea lui Dumnezeu este una si aceeasi, oricand ar avea loc, intelegand prin vederea lui Dumnezeu, vederea esentei sale, care nu poate fi vazuta gradat, mai putin ori mai mult. Facand aplicarea doctrinei energiilor necreate la aceasta problema, Marcu Efeseanul a aratat ca esenta lui Dumnezeu este inaccesibila pana si serafimilor care isi acopera ochii, dar energiile necreate pot fi vazute si experimentate in chip din ce in ce mai apropiat, si desigur in chip mai putin desavarsit inainte de judecata din urma, decat dupa aceea.
Starea din iad, inainte de judecata universala, se deosebeste de cea de dupa aceasta judecata.
De altfel, si alte motive impun sa se ia in considerare o deosebire intre cele doua stari din iad :
a) Se stie ca la judecata particulara sufletele vor fi judecate numai pentru faptele lor personale. Urmarile faptelor lor nu vor fi inca de tot cunoscute, ceea ce va impune ca judecata sa fie partiala si pedeapsa de asemenea ;
b) In iad, dupa judecata particulara, spre deosebire de starea de dupa judecata universala, exista inca speranta de mantuire. Or, acolo unde mai exista speranta, chinul nu e inca desavarsit ;
c) In iad, dupa judecata particulara, suferintele sunt mai mici si pentru motivul ca iadul nu contine inca sufletele tuturor pacatosilor. La sfarsit suferinta individului, va fi pe proportia suferintei generale, impotriva careia nu va putea face nimic. In sfarsit, ca si in raiul de dupa judecata particulara, sufletele din iad, dupa aceasta judecata, vor fi lipsite de trupuri si astfel suferintele lor vor fi injumatatite. Unirea trupului cu sufletul va umple masura, fie a durerii, fie a bucuriei.
Omul a fost creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El este singura faptura pe care a zidit-o Dumnezeu cu mainile Sale, iar nu numai prin cuvant, ca pe toate celelalte. L-a creat apoi cu sfatul celor trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, ca zice la Facere: “Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra” (Facere 1, 26). Trupul omului a fost creat din pamant, iar sufletul lui a fost insuflat de Dumnezeu in chip nevazut. Omul este compus din doua parti – trup si suflet – dihotomism, asa cum ne invata Biserica noastra Ortodoxa; iar nu din trei parti – trup, suflet si duh- trihotomism, cum invatau unii scriitori bisericesti vechi. Omul are duh, adica suflet animal ca toate vietatile, din care izvorasc puterile firesti ca: puterea seminala, cea crescatoare, de hranire, de conservare, instinctele etc. Dar sufletul animal al omului apartine trupului si nu trebuie sa-l confundam cu sufletul de origine divina creat de Dumnezeu in om, care se uneste cu trupul in clipa zamislirii si se duce la cele vesnice prin moarte. Trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamant.
Omul incepe de pe pamant sa guste si sa traiasca cele ale cerului, caci inca de pe pamant materia omului se indumnezeieste, se lumineaza la fata, se dezbraca de cele pamantesti si se imbraca in cele ceresti, asa cum au fost sfintii. Caci “zidirea toata suspina, asteptand innoirea firii omului” (Romani 8, 22-23).
Dumnezeu a facut trei lumi: o lume de jos, unde este numai intuneric, vapaie de foc si tartar, in care se chinuiesc diavolii si sufletele celor pacatosi. Iadul a fost creat in clipa caderii ingerilor rai. A doua lume, numita amestecata, adica pamanteasca, unde este amestecat binele cu raul, bucuria cu intristarea, fapta buna cu pacatul, placerea cu durerea, viata cu moartea. Aici pe pamant se trudeste omul sa scape de pacatesi de iad si sa dobandeasca mantuirea prin fapte bune si pocainta. Aici placerea vietii sau a nuntii se rasplateste cu durerea, cu chinurile nasterii si cresterii de copii. Altfel nu este mantuire. Ca spune Sfantul Maxim Marturisitorul: “Cine fuge de durerile veacului de acum, are parte de durerea cea vesnica”. A treia lume este raiul si imparatia cerurilor. Acolo este numai bucurie, cantare, lumina si viata vesnica.
Omul este “regele creatiei” pentru ca este facut cu sfatul Prea Sfintei Treimi, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu; pentru ca are suflet viu si poarta in el, prin Botez, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. Omul este singura fiinta care primeste darul de a spori in virtute, in sfintenie si in putere, ajungand pana la indumnezeiere. Insa prin pacat, omul a cazut din cinstea cea dintai, in starea cea de rob, de om pacatos. De aici, se poate iarasi sui la cinstea cea dintai, de fiu al lui Dumnezeu, insa cu multe si mari jertfe si osteneli. Iata ce zice despre aceasta Sfantul Grigorie de Nyssa: “Precum Dumnezeu l-a facut pe om alt dumnezeu, dumnezeu al pamantului, tot asa, prin pacat, Dumnezeu S-a suparat asa de mult pe om, incat intreaga zidire s-a razvratit asupra omului. Trupul ii este neputincios si plin de suferinte, focul il arde, frigul il omoara, sarpele il musca, lupul il ucide, marea il ineaca, pamantul il inghite, foamea il chinuie, diavolul il ispiteste pana la moarte…”.
Totusi Dumnezeu nu l-a parasit pe om. I-a dat mijloace de indreptare, de pocainta si de mantuire. Mai intai i-a lasat harul mantuirii, desi inabusit de pacate. Apoi i-a dat legea constiintei ca sa-l invete si sa-l mustre pentru cele rele. I-a lasat in inima dorul raiului pierdut, adica nostalgia paradisului, care ii da omului ravna pentru rugaciune, lacrimi de pocainta, simtire duhovniceasca spre cele bune. In Hronograf se spune ca dupa izgonirea lui Adam din rai, patruzeci de zile a plans stramosul Adam la portile raiului, cerand iertare, insa heruvimii care strajuiau portile raiului nu i-au mai deschis, caci nu mai putea sa intre in nemurire omul muritor fara pocainta si jertfa de rascumparare a lui Hristos. Atunci, intorcandu-se Adam inapoi pe pamant, a inceput a-l ara, a-l semana si a lucra in sudoarea fruntii sale, ca sa-si dobandeasca painea cea de toate zilele.
Desi era departe de Dumnezeu, de aici de pe pamant omul Il putea vedea pe Dumnezeu, cum spune Sfantul Isaac Sirul, insa in chip tainic, prin cei doi ochi ai sufletului. Cu un ochi Il vedea pe Dumnezeu din zidiri, adica prin contemplarea duhovniceasca a creatiei, a tuturor celor facute asa de minunat de mainile lui Dumnezeu. Cu al doilea ochi Il vedea pe Dumnezeu prin implinirea poruneilor Lui si prin simtirea duhovniceasca a inimii. Sfantul Vasile cel Mare spune in aceasta privinta ca, cu cat sporeste omul in cugetarea sau contemplarea naturala a zidirilor, in aceeasi masura sporeste in credinta si in dragostea de Dumnezeu.
Sfanta si dumnezeiasca Scriptura ne vorbeste despre rai, zicand: “Si a sadit Dumnezeu rai in Eden, catre Rasarit, si-a pus acolo pe omul pe care l-a facut. Si a facut Dumnezeu sa rasara din pamant tot pomul frumos la vedere si bun la mancare; si pomul vietii in mijlocul raiului, precum si pomul cunostintei binelui si raului” (Facere 2, 8-9). Sfantul Ioan Damaschin, despre rai, zice asa: “Pentru ca Dumnezeu a vrut sa faca pe om dintr-o fire vazuta si una nevazuta, dupa chipul si asemanarea Sa ( Facere 1, 26), ca pe un inger si stapan al intregului pamant si ale celor ce sunt intru el, i-a zidit omului inainte un fel de palat imparatesc in care traind, va avea viata fericita. Acesta este raiul dumnezeiesc, plantat in Eden cu mainile lui Dumnezeu, camara a intregii bucurii si veselii; caci Eden inseamna desfatare si este situat in partea de rasarit, mai sus decat tot pamantul. Are o clima temperata si este luminat de un aer foarte fin si curat, acoperit cu plante vesnic inflorite, plin de miros de buna mireasma, umplut de lumina, depasind notiunea oricarei frumuseti si podoabe simtite; un tinut cu adevarat dumnezeiesc si o locuinta vrednica de cel facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. In el nu locuia nici o fiinta rationala, ci numai omul, plasmuirea mainilor dumnezeiesti” (Sfantul Ioan Damaschin).
Sfantul Vasile cel Mare, aratand din Sfanta Scriptura ca raiul a fost zidit de Dumnezeu la rasarit, zice: “Si a sadit Dumnezeu raiul in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care l-a plasmuit. Sa intelegem, deci, ascultatorilor, sadire vrednica lui Dumnezeu si rai cuviincios iubirii de podoaba al unui Ziditor ca Acesta atat de mare”. Apoi, aratand ca nu cu lemne de obste a fost impodobit raiul, zice acelasi Sfant Parinte: “Daca cu lemnele cele de obste ar fi fost plin raiul, s-ar fi cuprins cu adevarat intru facerea cea dintai a sadurilor si nimic nu ar fi fost trebuinta de sadirea cea mai aleasa si mai deosebita… dar acum, mult mai deosebite si cu chipul si cu gusturile si cu neamurile, sadurile cele din sine, care mai inainte rasarisera din pamant, sunt felurile copacilor saditi de Dumnezeu in rai” (Exaimeron).
Unde este locul raiului si al iadului si care este originea lor ?
Cat priveste despre locul raiului, Sfantul Vasile cel Mare nu arata locul geografic unde a fost anume. Ci zice doar atat: “Deci acolo a sadit Dumnezeu raiul unde nu era sila vanturilor, nu nepotrivire a celor patru stihii si patru vremi ale anului, nu grindina, nu trasnete care aprind, nu volburi, nici trasnete care lovesc, nici inghetare de iama, nici umezeala de primavara, nici infocare de vara, nici uscaciune de toamna… Acolo floarea nu putina vreme straluceste… Buna mireasma este fara de sat, frumoasa vopseala vesnic straluceste… Acolo sunt neamuri de feluri de pasari, care prin floarea aripilor si prin dulcea viersuire a glasului, dulceata prea minunata adauga celor ce se vad, incat sa se ospateze omul prin toate simtirile: pe unele vazandu-le, pe altele auzindu-le, pe altele pipaindu-le, pe altele mirosindu-le si din altele gustand…” ( Exaimeron, Cuvant pentru rai). Despre rai, atat Sfanta Scriptura, cat si dumnezeiestii Parinti ne arata ca locul lui este la Rasarit. Raiul se mai numeste si “Paradis”, care in limba persana inseamna gradina plina de saduri si flori. In limba ebraica raiul se zice “Pardus”. Teofilact al Bulgariei si Sfantul Nicodim Aghioritul spun sa nu se confunde raiul cu cerul, pentre ca altul este cerul si altul raiul, unde a fost primul om.
Asadar, iata aici putine cuvinte despre rai si locul raiului. Iar despre iad stim din dumnezeieasca Scriptura ca iadul este loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33; Marcu 9, 43; Luca 16, 23, 28). Stim ca in iad sufera trupul si sufletul celor pacatosi (Matei 5, 30; 18, 9). Stim ca in iad este pedeapsa vesnica (Daniil 12, 2; Matei 25, 46). Iadul are foc vesnic ( Matei 18, 8); flacara vesnica; are rau de foc (Apocalipsa 20,10; 19, 20); are foc nestins (Isaia 66, 24; Marcu 9, 43); are foc mistuitor ( Isaia 33, 14); are gheena focului (Matei 5, 22; 10, 28; 18, 9); are tartar (2 Petru 2, 4; Apoc. 20,1); acolo este “viermele, plangerea si scrasnirea dintilor” (Matei 13, 42; 51, 50), cum spune Domnul nostru Iisus Hristos.
Dumnezeiescul Parinte Ioan Gura de Aur, aratand cat folos aduce omului cugetarea la iad, zice: “Daca la gheena totdeauna vom gandi, nu vom cadea degraba in gheena”. Si iarasi: “Nimeni din cei ce au inaintea ochilor gheena nu va cadea in gheena” (Impartire de grau, Cuvant despre judecata cea viitoare). Iar unde este locul iadului, dupa Sfanta Scriptura, acesta ni-l arata dumnezeiescul Apostol Pavel in Epistola sa catre Efeseni, zicand: “Iar aceea ca S-a suit, ce inseamna decat ca S-a pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului”. Apoi zice: “cel ce S-a pogorat, Acela este care S-a si suit mai presus decat toate cerurile, ca pe toate sa le umple” (Efeseni 4, 9-10). Deci, iata marturia Sfintei Scripturi despre locul iadului.
Voteaza
0
julie, stiu ca religiile il arata pe Dumnezeu intr-un fel. Cine spune ca eu le impartasesc “parerea”? De aceea ma consider un om fara religie. Mie nu-mi pune conditii.
Adrian top, iar ai scris multi si degeaba. Eu am spus ca Dumnezeu ar fi iubire neconditionata, nu noi, oamenii. Si atat timp cat El este asa, cum te-ar putea pedepsi? Da si tu un raspuns simplu si la obiect fara a te invarti in jurul turnului Eiffel.
petru, esti ok asa, cu sistemul tau de valori in care te simti bine.
dar nu spune ca religiile care te sperie cu iadul, iti declara ca dumnezeu da iubire neconditionat(a). e un nonsens, nu exista asa ceva.
religiile in general iti cer ceva. cele mai primitive cereau jertfe animale, umane, autoflagelare, aur, etc. cele mai moderne cer diverse alte sacrificii, de data asta mai ne-sangeroase: a iubi si a ajuta pe ceilalti, posturi, abstinenta in anumite perioade, pocainta, etc.
daca tu crezi in dumnezeul care te lasa sa faci orice, si te iarta si aici si in viata de apoi, e bine asa. esti un mic anarhist fericit, relativ la religie bineinteles.
Voteaza
0
Petru,
Consider ca am adus argumente de nestavilit atat din punct de vedere moral, cat si dogmatic.
Este clar care este conceptia ta privitor la iubirea neconditionata. Argumentele tale sunt de prisos si nu tratezi lucrurile din punct de vedere crestin-orotodox.
Ceea ce am a vut de zis, s-a vz mai sus. Prin gandirea ta perfida, te invarti in jurul Big Ben-ului fara sa spui ceva concret, din punct de vedere ortodox.
RESPECT!
Voteaza
0
Adrian, eu am pus o intrebare simpla iar tu mi-ai raspuns cu un text imens in care nu aduci referire la ce am intrebat. Eu intreb de mere si tu-mi zici ca perele sunt bune. Daca asa poti formula un raspuns, dpdv ortodox, mai bine ateu. :))
Julie, exista logica pana si in Credinta. Nu gasesc logica existenta unui BauBau.
Julie, daca ar fi dupa mine, as eradica religiile lumii.
lol
Voteaza
0
da, petru… exista cu siguranta multa logica si in credinta, in religiile care au dovedit ca sunt constructive si de ajutor pentru societate.
numai ca, inainte sa te enerveze amenintarea cu iadul, inainte sa faci niste comentarii, eu as zice sa te informezi macar putin despre ce spun ele, religiile astea…
mie imi pari un om care nu stie nimic despre nici o religie, dar vrea sa le desfiinteze pe toate.
imi pari un om care se intreaba cum de iubirea “neconditionata” a lui dumnezeu nu exclude amenintarea iadului, fara sa verifice daca vreo religie a promis iubire “neconditionata” de la dumnezeu :) :) :) !!!!!!!!!
cand ai sa studiezi mai mult psihologia, ai sa vezi ca religia poate fi foarte utila pentru societate. numai ca, la fel ca si in politica, e nevoie de lideri inteligenti si cu valori inalte, care sa se implice in biserica (la fel cum e nevoie si in politica).
ceea ce noi, in romania, nu prea avem…
Voteaza
0
Din discutiile pe care le-am purtat cu un preot drag mie a reiesit ca Dumnezeu este iubire neconditionata de unde si contradictia cu pedeapsa divina. Acum, poate si preotul le combina (dogma crestina cu alte orientari).
Nu stiu multe, dar caut sa aflu.
Salut, Petru!
Am vazut ce ai scris mai sus si ma gandeam sa-ti dau un raspuns pe care l-am gasit si eu prin carti, imi cer scuze daca nu am retinut toate detaliile.
Ai afirmat ca: “Eu am o obsesie si ii rog pe cei care s-au mai intalnit cu ea la mine sa ma ierte, dar DE CE DUMNEZEU, IUBIRE PURA FIIND, M-AR TRIMITE SA ARD IN FLACARILE IADULUI? CUM POATE O IUBIRE PURA SI NECONDITIONATA (adrian top, intelegi conceptul de iubire neconditionata?) SA MA PEDEPSEASCA?”
Asa m-am intrebat si eu, mai ales ca este pasajul acela din Biblie, cu Judecata de Apoi, unde scrie ca daca nu ai ajutat pe altii mai mici decat Hristos, atunci esti trimis in iad. Fragmentul nu trebuie interpretat mot-a-mot. NU Dumnezeu te va trimite in iad, ci constiinta ta, care nu va putea suporta sa stea in Rai, alaturi de cei care au iubit toata viata lor pe toti oamenii, au facut doar binele, nu au stiut ce este razbunarea, antipatia fata de altii din jurul lor, mandria, invidia si toate cele (sau daca au stiut, le-a parut rau si s-au pocait). Dumnezeu ii vrea pe toti in Rai, dar daca un om alege sa faca pacate, practic sa se indeparteze de Dumnezeu si sa nu-I accepte iubirea, Dumnezeu nu-l poate forta. Daca Iuda s-ar fi pocait, el ar fi fost iertat. Daca ar fi zis “Doamne, Te rog , iarta-ma, am gresit”, el ar fi fost iertat, exact ca si Sf. Ap. Petru care s-a lepadat, dar s-a pocait si a fost iertat. Subliniez ca, NU Dumnezeu ar fi avut nevoie de pocainta lui Iuda, ci Iuda ar fi avut nevoie de ea, ca sa se apropie din nou de Dumnezeu. In schimb, Iuda a deznadajduit, nu a crezut ca Dumnezeu il mai poate ierta si s-a sinucis. Si acum ajung la tema sinuciderii. Cei care recurg la acest act, intorc spatele lui Dumnezeu si refuza total iubirea si ajutorul Lui. Practic, Il reneaga. Mie mi se pare ca slujba speciala care se face in astfel de cazuri este o respectare a vointei sinucigasului, care arata clar prin gestul facut ca nu-L vrea pe Dumnezeu, prin urmare nu poate avea o slujba la fel ca toti ceilalti care mor fiind intr-o legatura mai mica sau mai mare cu Dumnezeu.
In concluzie, nu intru in teologie ca nu este de competenta mea, dar Dumnezeu (Iubire neconditionata si pura) NU trimite pe om in iad, ci OMUL se arunca el insusi in iad, prin alegerile pe care le face din aceasta viata si prin faptul ca refuza iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeste pe toti si ne vrea pe toti in Rai, dar ce te faci cand nu vrei TU insuti/insati sa intri in Rai, cand nu ai sa suporti sa stai printre cei buni, tu stiind ca toata viata ta ai fost o persoana rea? Dumnezeu te lasa in Rai, nu te scoate de-acolo, dar depinde si de alegerea ta, daca iti place sau nu acolo.
Sper sa nu-mi iau niste bolovani in cap :P de la cititorii forum-ului, daca am zis ceva ce nu a fost pe lungimea de unda a cuiva, dar asta este punctul meu de vedere. ;)
Voteaza
0
@Adrian Top, ia exemplu de la Volod! Asa se formuleaza un raspuns dincolo de dogme dar care sa le si expuna intr-un mod prietenos.
@Volod, multumesc foarte mult pentru acest raspuns. L-am citit integral cu mare interes si ma bucur sa vad ca exista si ortodocsi practicanti (ceea ce cred ca esti si tu) care sa fie capabili sa discute facand un pas inapoi din fata dogmelor si in acelasi timp respectandu-le. Eu cred ca dupa moarte ne asteapta ceea ce ne asteptam noi sa fie dincolo. Un om rau caruia i s-a facut frica de iad pe patul mortii, acolo va ajunge – un iad personalizat in care se va chinui. La fel cred ca s-ar intampla si cu Raiul. Pentru o asemenea perspectiva, iti recomand filmul What Dreams May Come cu Robbin Williams. Este o capodopera si zugraveste foarte bine in imagini atat raiul cat si iadul, ambele PERSONALE nu colective. Desigur, exista si acei oameni rai care nu regreta nimic si care nu au frica de iad, ori il exclud cu totul. Da, aceia cred ca-si creeaza un Rai personal dupa moarte, in schimb nu as vrea sa fiu in pielea lor la urmatoarea incarnare.
Intre noi doi exista o diferenta majora: eu cred in reincarnare si asa totul capata sens. Mai degraba sunt de acord ca noi cream ce ne asteapta dupa moarte decat existenta unui foc etern in care ajungem daca nu respectam legile lasate de Dumnezeu pe Pamant.
Nu comentez decat la comenteriul cum ca Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu se termina cand incepe sa se confunde cu realitatea. Asta doar in cazul in care consideri ca ii pasa. In rest nu prea ma intereseaza. Subiectul suicidului este tabu.
Voteaza
0
M-ai pierdut, recunosc. ;)) La ce te referi cu “Dragostea se termina cand incepe sa se confunde cu realitatea”?
*navititatea. Aveam realitatea. net deschisa si m’am incurcat
Voteaza
0
:)) Foarte tare. Totusi, ce ai vrut sa spui? Cred ca-mi pica fisa mai greu la ora asta.
Sa zicem ca cineva crede in Dumnezeu (sau, relativ la alte religii, intr’o chestii autoritara si divina). Ca divinitate, are niste asteptari de la tine, ingradite in anumite legi si, ca autoritate, considera ca in prezenta unor libertati, incalcarea anumitor legi constituie lipsa de repsect pt divinitatea respectiva, chiar daca asta face parte din posibilitatile pe care le poti alege. Cum soarta, sa zicem, viata, echilibrul natural reactioneaza in momentul in care tu faci ceva (bun sau rau) la fel exista efect si in cazul in care acea divinitate isi da seama ca, fara a te gandi, macar, sa apelezi, in orice fel, la ea, actionezi de unul singur, negand, astfel, autoritatea divinitatii. Bunatatea lui Dumnezeu se manifesta in a ierta pacatele facute pe pamant. Este si ilogic ca Dumnezeu sa poata ierta pe cineva trecut de aceasta lume pentru faptele facute aici. La ce ar mai servi normele, autoritatea si dorintele unei divinitati, in general….asteptarile pe care le are fata de cineva daca orice ar face ii este deschisa calea catre pacea sufletului? Caci, cu toate ca divinitatea te cunoaste si iti stie faptele, nu te poate ierta daca nu le recunosti. Fiindca, astfel, la ce am mai avea nevoie de divinitate daca te’ar ierta fara nici un fel de comunicare cu tine, ca om? Nu ar mai exista autoritatea aia si fiinta divina ar deveni naiva, prostita de cel care ii neaga autoritatea si puterea de a’i sterge pacatele, a reabilitare.
Daca nu crezi in divinitate ca autoritate sau ma rog, in Dumnezeu ca este Dumnezeu (la care, oricum, am facut vagi referinte) atunci oricum nu mai conteaza.
Voteaza
0
Am inteles, in sfarsit. Mersi pentru efort. ;)) Eu cred in Dumnezeu, dar nu ca autoritate.
@Petru Ma bucur daca te-a ajutat cumva raspunsul meu. :D Ziceai ca “Intre noi doi exista o diferenta majora: eu cred in reincarnare si asa totul capata sens. Mai degraba sunt de acord ca noi cream ce ne asteapta dupa moarte decat existenta unui foc etern in care ajungem daca nu respectam legile lasate de Dumnezeu pe Pamant.” Eu nu cred in reincarnare, dar nu tin sa conving pe nimeni de ceea ce cred eu. Era o vreme in care voiam sa conving pe ceilalti de ideile mele, dar a trecut, iar acum nu-mi spun parerea decat daca sunt intrebat sau daca nu ma intreaba nimeni, cum e cazul unui forum, imi expun punctul de vedere si atat, fara vreo intentie minima de a convinge pe cineva de ceva. ;)
Nu stiu teologie, decat din ce am citit pe ici pe colo. Si tot citind, am aflat ca Dumnezeu ne iubeste (profund si fara limite) asa cum suntem, dar ca noi nu ne putem iubi pe noi insine asa cum suntem, ca poruncile sau legile Lui sunt pentru binele nostru (ca atunci cand intri intr-o camera intunecata ca sa iei ceva de pe masa si cineva iti spune “Aprinde lumina!” ca si cum ti-ar porunci, si tu zici: “Da’ cine e asta ca sa-mi porunceasca? Iaca, nu vreau sa aprind lumina!” si dai cu piciorul de un scaun si te lovesti. Daca ai fi aprins lumina, nu te-ai fi lovit. Cam asta e ideea cu poruncile lui Dumnezeu pentru noi) si ca El nu ne pedepseste pentru faptele noastre rele. Tot ceea ce se intampla rau, vine ca si consecinta directa a pacatelor noastre.
Te-am lasat, o seara buna! :)
Voteaza
0