haunting

A Haunting – Experiente

Nu am crezut in evenimente paranormale, pana in 2003, si nici de atunci cu adevarat pana in 2008, dar am tot auzit povestiri extrem de interesante si m-am gandit ca ar fi Afla mai mult »

scena

Cand va cobori cortina

Pana nu demult mi-am raportat existenta la un spatiu plin de franghii, decoruri, cabluri, camere de machiaj si cortine pe care le-am vazut numai din spate, caci viata pana nu demult s-a Afla mai mult »

tu esti responsabil

TU esti responsabil

Este foarte convenabil sa dai vina pe oricine altcineva in afara de tine, dar ceea ce refuza omul sa inteleaga e ca el este responsabil de ceea ce i se intampla. Un Afla mai mult »

vis realitate

Viseaza realitatea

Am discutat despre posibilitatea ca realitatea sa fie un joc sau o iluzie in care ne aflam pentru a descopei iesirea, dar daca e sa ducem discutia la un nivel ceva mai Afla mai mult »

neo2

There is no Spoon

Daca scriu aici ca am aflat cine mi-a fost sora intr-o viata anterioara, ca reincarnarea pentru mine este o convingere mai puternica decat cea a faptului ca Pamantul este rotund sau ca Afla mai mult »

nimic din ceea 2

Nimic din ceea ce exista…

De cand eram copil speram ca lumea ce ma-nconjoara sa nu fie doar atat cat percep prin cele 5 simturi. Crescand, m-am lovit de situatii ciudate pentru care nu am gasit intotdeauna Afla mai mult »

Confesiunile unui Grinch

1.

În fiecare sfârşit de an joc rolul acrobatului. Nu fac salturi pe sârmă printre spade şi focuri, ci sar printre ghirlande fluorescente şi globuri. Încerc echilibrul într-o lume care mimează sărbătoarea. În timp ce toţi cei din jur par să participe la un timp al eternităţii, eu încerc să găsesc elementul care mi-a scăpat până acum, antrenând voioşia exagerată, proprie lor. Pentru a nu-mi justifica haina de Grinch pe care o îmbrac în fiecare an în această perioadă, prefer mai degrabă să încerc printr-un exerciţiu curios să exersez euforia pe care o văd de jur împrejur. Totuşi, nu sunt un mim bun.

Fără a invoca cine ştie ce copilărie nefericită, spun că nu mi-a plăcut niciodată Crăciunul. Adesea sunt trasă de ceilalţi în vremea şcolii primare, de parcă acolo ardea măcar mocnit defătarea la care ei mă invită acum. Desigur, îmi amintesc cu drag vremea în care nu puneam la îndoială existenţa lui în Moş Crăciun, dar nici atunci nu-mi plăcea Crăciunul. Îndrăgeam bătrânelul căruia voiam să îi spun poeziile mele, văzând în el figura unui bunic universal, tată arhetipal sau ceva asemănător. În toate reprezentările avea ochii blânzi iar în magazine, aşa multiplicat cum îl găseam, părea mereu un ascultător bun. Îl consideram singurul adult atent la bizareriile şi dorinţele curate pe care le putea rosti un copil.

GuerriNight #125

Download: Link 1 | Link 2

GuerriNight #124

Download: Link 1 | Link 2

Românul şi sărbătoarea

celebration-susan-brasch2

Înclinaţia omului către festiv mi-a atras multă vreme atenţia. M-am concentrat în special asupra spaţiului românesc, cu care se consideră că ar trebui să mă identific, dat fiind faptul că aici îmi sunt rădăcinile. Observ tot mai mult cum de la cunoscutele tradiţii s-a migrat înspre modul de sărbătorire de azi, care pare să nu mai aibă vreo legătură cu vechile obiceiuri.

Pentru a fi echilibrată starea de nemulţumire a poporului român, strigată atât de des, individul sărbătoreşte. În acelaşi timp sunt umbrite nenumărate valori, fiind evidenţiată mai degrabă frustrarea dezlănţuită, nicidecum o bucurie curată. Românul obişnuit nu ştie prea bine ce anume celebrează, însă e suficientă autoritatea calendarului religios pentru a-i fi ordonate prilejurile. Fiecare Ion şi Ghiţă cunoscut, ca nişte stăpâni ai poftelor noastre îşi iau rolul în serios şi întind mese înaintea oaspeţilor. Nefericiţii care nu poartă nume de sfinţi, profită de alt fel de sărbători pentru a-şi exersa calităţile de gazdă. Avem drept exemplu sărbătorile de iarnă, în care se resimte cel mai bine năzuinţa omului de a petrece. Decembrie se transformă într-un carusel al sacoşelor, al cozilor lungite în faţa bancomatului, al falselor reduceri şi al apariţiei banilor ca prin minune, după ce ne-am plâns în celelalte unsprezece luni că nu sunt bani.

Primul vot, prima victorie!

alegeripp

În ultimii ani am asistat la numeroase schimbări în viaţa socială. Mai bine spus, am privit de la distanţă încercările unora de a schimba prezentul social, alterat în special de bătrânii blocaţi într-un trecut umbrit de comunism. Eu stăteam mereu la distanţă de tot ceea ce însemna actualitate, practicând aroganţa specifică celui care nu se implică niciodată. Refuzam să mă proiectez mai departe de ceea ce consideram –fals- că îmi influenţează viaţa în mod direct. Păstram în gând doar planurile pe termen scurt sau acelea care nu îi vizau în mod direct pe cei din jurul meu, cunoscuţi sau străini mie. Lăsam pe ceilalţi să consume orele în stradă, în timp ce eu lucram la “ale mele”. În timp ce ei răguşeau pe bulevarde închise, scandând, eu practicam tăcerea. Surâdeam la gândul că nimic nu reuşeşte să spargă sticla din spatele căreia mă păzeam de cei din afară.

Aşa cum fiecare dintre noi are într-o anumită măsură nostalgia faţă de un alt loc sau timp, la fel am trăit şi eu în spaţii şi timpuri imaginare. Stăteam la adăpost de realitatea în care se chinuiau toţi să tragă sforile unui destin pe care nu îl simţeam neapărat şi al meu. Nu plănuiam călătorii peste mări şi ţări pentru a fugi ca un laş, nemulţumită, dar nici nu încercam să fiu schimbarea. Planurile mele erau numai cu mine însămi, într-o realitate suspendată.

GuerriNight #123

Download: Link 1 | Link 2