haunting

A Haunting – Experiente

Nu am crezut in evenimente paranormale, pana in 2003, si nici de atunci cu adevarat pana in 2008, dar am tot auzit povestiri extrem de interesante si m-am gandit ca ar fi Afla mai mult »

scena

Cand va cobori cortina

Pana nu demult mi-am raportat existenta la un spatiu plin de franghii, decoruri, cabluri, camere de machiaj si cortine pe care le-am vazut numai din spate, caci viata pana nu demult s-a Afla mai mult »

tu esti responsabil

TU esti responsabil

Este foarte convenabil sa dai vina pe oricine altcineva in afara de tine, dar ceea ce refuza omul sa inteleaga e ca el este responsabil de ceea ce i se intampla. Un Afla mai mult »

vis realitate

Viseaza realitatea

Am discutat despre posibilitatea ca realitatea sa fie un joc sau o iluzie in care ne aflam pentru a descopei iesirea, dar daca e sa ducem discutia la un nivel ceva mai Afla mai mult »

neo2

There is no Spoon

Daca scriu aici ca am aflat cine mi-a fost sora intr-o viata anterioara, ca reincarnarea pentru mine este o convingere mai puternica decat cea a faptului ca Pamantul este rotund sau ca Afla mai mult »

nimic din ceea 2

Nimic din ceea ce exista…

De cand eram copil speram ca lumea ce ma-nconjoara sa nu fie doar atat cat percep prin cele 5 simturi. Crescand, m-am lovit de situatii ciudate pentru care nu am gasit intotdeauna Afla mai mult »

Am donat biblioteca

2014129-11594625-1242-books

In urma cu vreo 6 ani, mi-am facut o biblioteca la comanda pentru a se potrivi in camaruta mea. Imediat ce a fost livrata, mi-am spus ca trebuie ocupata cu ceea ce trebuie sa se gaseasca in ea, si cum motivul pentru care am comandat-o a fost acela de a-mi gazdui curiozitatile, am inceput sa cumpar carti in nestire. Fiind o perioada ciudata, in care descopeream ca exist, fara a intelege motivul, mi-am pus intrebari naive. Zecile de carti cumparate au adus variante de raspuns, iar zilele mele au fost caracterizate de lectura unor idei ce nu-mi apartineau, dar care se potriveau de minune cu intrebarile pe care mi le puneam.

A sosit momentul curateniei. N-or fi cotate drept cele mai bune carti ale literaturii universale, dar sunt carti care le-ar putea folosi altora cum mi-au folosit mie. Am descins in biblioteca uitata in coltul camerei, am scos toate cartile, sters praful si m-am pus pe donat. Pana la ora 16 donasem trei sferturi, urmand ca ultimele sa fie aruncate la liber pe facebook. Multe sunt niste prostii aberante inimaginabile, pe care le-ai putea folosi drept servetele, dar altele pot ridica o spranceana…

Reprezinta cea mai intensa perioada a vietii mele, in care am intrat in contact cu tot felul de teorii pe care le-am testat aproape ca intr-un laborator. Unele au avut rezultate palpabile, altele au ramas niste teorii si nimic mai mult. Am parasit demult acel stadiu al existentei mele, in care am cautat raspunsurile unor intrebari existentiale. A venit, tot demult, momentul punerii in practica. L-am tot amanat, pana ieri.

Dati la jurnalism!

22NEWSROOM_SPAN-articleLarge.jpg

E un indemn pe care il adresez absolventilor de bacalaureat. Veniti la Bucuresti si dati la jurnalism NEAPARAT! Este domeniul cel mai bine platit din Romania si are nevoie disperata de oameni. Exista televiziuni, radio-uri, ziare in moarte clinica din cauza numarului prea mic de jurnalisti. Criza nu a lovit domeniul acesta!!!

Ce frumos ar fi… Dati la jurnalism si apoi plangeti ca ori nu va aveti unde sa va angajati, ori sunteti platiti foarte prost, ca vi se dicteaza in cine sa dati ori ca programul de lucru e de 12 ore si stresul foarte mare pentru aproape nimic. Domnisoarelor, a fi planta in platoul unei emisiuni tv de mare clasa, precum Un Show Pacatos si derivatele, reprezinta culmea carierei profesionale. Foarte multe viseaza la postul de prezentatoare tv fara a avea nici o inclinatie catre o asemenea pozitie.

Daca ar fi sa fac din nou facultatea, si poate ca ma voi apuca de una, m-as orienta catre alte domenii. Jurnalismul a esuat in Romania. Este pacat si adevarat. A avut in ’90 sansa sa devina a patra putere in Stat, dar s-a contopit cu celelalte. In ziua de astazi, jurnalistul nu este altceva decat un manipulator marfa la Carrefour. Primeste ordine, loveste in cine este impotriva patronatului si tace malc atunci cand mana care il hraneste face vreo boacana. Anchete jurnalistice, reportaje echidistante? Acestea exista numai in manualul lui Coman.

Deci, dragi absolventi de bacalaureat, dati la jurnalism ca oricum puteti intra pe baza dosarului. We are fucked!

Cosmin Prelipceanu a procedat corect

52551d32b0d5a

Comedia de la Cotroceni continua, din pacate, in spatele camerelor de filmat. Abordez subiectul pentru ca acesta are legatura cu principiile jurnalismului, acelea invatate in facultate si neaplicate in viata reala. Trec direct la subiect.

1. Victor Ponta si Ioana Petrescu se fac de ras la Cotroceni

2. Cristian Citre, jurnalist la Digi 24, scrie pe contul sau de facebook: Mai are cineva vreun dubiu ca omul e bolnav, nesimtit si fara discernamant? Ca isi bate joc, ca iti rade in fata, ca te minte fara sa clipeasca? Dupa ce azi la Cotroceni isi curata scamele de pe sacou si isi dadea ochii peste cap de plictiseala, dupa ce ca a dovedit ca este un habarnist total in materie de economie, iata ce declara Victor Ponta (la RTV, of course)(…)”Pagina de Media.

3. Cosmin Prelipceanu, redactor-sef Digi24, il concediaza pe Cosmin Citre: “Digi24 rămâne consecvent principiilor jurnalismului echidistant şi se bazează pe toţi membrii echipei pentru respectarea acestor standarde. Ne vom despărţi de oricine nu împărtăşeşte valorile în care noi credem – echilibru, echidistanţă, imparţialitate. Credem si in civilitate. In numele ei si al aerului respirabil pe care ar trebui sa-l emane media din Romania, Digi24 se delimiteaza de jignirile aduse in spatiul public oricaror persoane, fie ca este vorba despre politicieni sau nu. Consideram ca libertatea de exprimare include intotdeauna si respectul.” – Pagina de Media

4. Toata lumea ii sare in cap redactorului-sef. Eu ii voi lua apararea, mai jos:

Sa rad sau sa plang?

mto1_56629200 (1)

De ras am tot ras pana acum, de cand au fost cei doi corigenti la Cotroceni, dar vine acusi momentul in care voi plange. Nu am nici o indoiala. Vazandu-i pe prim-ministru si pe ministrul de finante cum se uita pe pereti in fata unor intrebari legitime, scotand apoi camasa in fata presei cu motive precum diferentele de opinie, vendeta presedintelui la adresa prim-ministrului si asa mai departe, se ridica parul pe mine de spaima. Oameni buni, e vorba de spaima. Nu cred ca realizam cu adevarat in ce rahat vom intra. Nu discut aici de scaderea CAS-ului ci de faptul ca omul acesta se afla in fruntea Guvernului si are sanse foarte mari sa ajunga Presedinte, primul om in Stat. El!

Nu ii iau apararea lui Basescu, chiar il antipatizez intr-o oarecare masura, dar, vazand imaginile difuzate de la Cotroceni, nu am putut sa-l contrazic. Categoric e vorba si de un meci acolo, fara doar si poate. Totusi, intrebarile pe care le-a adresat celor doi crai de la rasarit erau si intrebarile mele. Fara sa anticipez ce mingi avea de gand presedintele sa le paseze in terenul celor doi amatori, mi le adresam eu mie: de unde banii?

GuerriNight #107

Download: Link 1 | Link 2

GuerriNight #106

Download: Link 1 | Link 2